Cristian UNTEANU - bs801401@skynet.be 

Este vorba despre reluarea unei practici de recrutare care a fost intens folosita in anii '60 si '70 si care a dus la formarea primelor nuclee dure a ceea ce aveau sa devina Brigazile Rosii in Italia sau Fractiunea Armata Rosie (cunoscuta si sub numele de Banda Baader-Meinhof) in Germania, pentru a da doar doua dintre multiplele exemple relevante. Atunci, agentii de recrutare au descoperit ca grupul-tinta cel mai interesant, sensibil si activ in diferitele tari occidentale il constituia tineretul universitar si, din randul sau, persoanele provenite din familiile bogate sau, cel putin, fara nici un fel de probleme materiale, copiii proveniti din familii ireprosabile si fara nici un fel de legaturi cu mediul interlop. Un model de extraordinar succes, aducand in randul miscarii islamiste personalitati stralucite, intelectuali de prestigiu si cu o pregatire asigurata de cele mai bune scoli din Europa si din SUA, un model foarte des citat fiind chiar Osama Bin Laden. Acestei etape a terorismului mondial i-a urmat o alta. Posibil de definit ca "epoca OLP" unde actorii de teren erau, in majori�tate, selectionati din randul refugiatilor palestinieni sau simpatizantilor lor din lumea araba. Chiar daca, din punct de vedere organizational, solutia parea sa ofere mai multe garantii de soliditate si fidelitate fata de centrele de control, destul de rapid s-a vazut si dezavantajul sau major, anume definirea populatiei de origine araba drept tinta predilecta a tuturor controalelor posibile in centrele de tranzit. Strategia de recrutare a evoluat tinand seama de aceasta problema, realizand, la inceputul anilor 90, o evolutie semnificativa pe trei paliere. Primul a fost marcat de un efort financiar enorm constand in ridicarea unui numar cat mai mare de moschei in Europa si SUA, pentru ca, mai apoi, unele dintre ele sa devina adevarate bastioane ale propagandei fundamentaliste. Al doilea palier consta in gasirea de noi actori potential utilizabili in actiunea directa, de preferinta populatie autohtona indoctrinata si convertita la islam. Al treilea palier este acum, in spiritul "intoarcerii la surse", mobilizarea unui numar redus, dar extrem de eficient, de personalitati speciale, tineri al caror profil nu are nimic in comun cu descrierea teroristului din manualele operativilor din serviciile de informatii. Ce motiveaza aceasta revenire? Foarte simplu: dorinta de a exploata cat mai rapid si mai deplin complexul urias de culpabilitate al Occidentului pentru ceea ce a insemnat uriasa minciuna privind motivatia razboiului impotriva Irakului, atunci cand s-a spus ca Saddam Hussein era foarte aproape de momentul fabricarii armelor de distrugere in masa. Un complex de culpabilitate care s-a transformat intr-un fel de oferta extinsa, mai ales catre statele islamice, de a-si trimite elitele la scolile europene si americane, dublata de speranta "inversarii motoarelor" si crearii de nucleee viitoare de contra-propaganda islamica. Rationa�ment care s-a dovedit fals, iar acum nu se culeg decat roadele otravite ale unei politici prinsa mereu la mijloc intre principiile democratiei si respectarii drepturilor omului si reactiile la actiunile necesare contracararii violentei propagate de fundamentalistii islamici. Ciudat, evident nedrept, cei care sufera prin ricoseu si sunt realmente victime colaterale ale acestui razboi mereu neterminat sunt emigrantii onesti, cei defavorizati de politicile de integrare unde oferta este prioritara pentru cei veniti din lumea islamica, cei de care este absolut incorect politic sa vorbesti cumva de rau. Islamizarea Europei continua in proportie exponentiala si este foarte posibil ca aceasta sa genereze unele dintre temele care vor domina discutia europeana in 2010.