Desigur, nu toate tezele expuse se mai sustin si astazi, politica raselor, tema atat de indragita de Xenopol, fiind in acest sens un exemplu. E si opinia lui C. Schifirnet, cel care a antologat si ingrijit editarea lucrarii "Natiunea romana". Demersul lui Xenopol, atrage atentia istoricul, trebuie insa inteles in contextul concret de la inceputul secolului al XX-lea, cand se contura din ce in ce mai clar reasezarea raporturilor intre tarile europene pe principiul nationalitatilor. Xenopol avea credinta, pornind de la miscarile ce aveau loc in statele europene, ca "romanii trebuie sa se uneasca cu popoarele latine in speranta conservarii propriei identitati si a realizarii idealului national de unire a tuturor teritoriilor locuite de romani intr-un singur stat". Inceputul secolului XXI a amplificat viziunea lui Xenopol privind raporturile internatiuni, ideea unitatii de ginta fiind surclasata de interesele marilor grupe de populatii si ale zonelor de interes strategic, adica Uniunea Europeana asa cum ea fiinteaza astazi. Acest organism politico-economic nu si-a propus niciodata discutarea rapirii Basarabiei si Bucovinei, provinciile istorice ale Romaniei, tara membra a Uniunii Europene. Cand se implinea un secol de la ruperea "din trupul Moldovei a celei mai bune jumatati a ei - Basarabia", Xenopol scria cu durere ca ciuntirea tarii de catre Rusia a fost cu atat mai adanc simtita, cu cat ea se altoise pe o ciuntire de mai inainte, aceea a Bucovinei, anexata prin silnicie de Austria. Atunci, ca si acum, aceste doua rasluiri provoaca romanilor durere in suflet. Recentul praznic al moscovitilor, al "alipirii" celor doua provincii romanesti la "mareata Rusie", e iritant si superfluu. Cu atat mai mult cu cat astazi, ambele provincii nu se mai afla intre granitele rusesti, iar modul ignobil prin care Basarabia a fost rapita nu cinsteste istoria Rusiei. Nedreptatea acestei rapiri poarta amprenta politicii "celor mai tari contra celui mai slab", subliniaza Xenopol. Rapirea Basarabiei a avut loc la sfarsitul razboiului declarat de turci rusilor in 1806, care s-a prelungit pana in 1812, si s-a incheiat "printr-o lovitura de trasnet cazuta asupra capului Moldovei". Cand trupele rusesti au trecut Nistrul, ele au pretextat dorinta de a apara Tarile Romane si de a le elibera de sub dominatia turceasca. Altruismul rusesc si-a aratat repede adevarata-i fata. Rusia nu a inapoiat romanilor libertatea uzurpata de turci, dimpotriva, a preschimbat suzeranitatea si asuprirea turceasca cu stapanirea moscovita, scrie Xenopol. Nici vorba de idealuri, nici vorba de sentimente si prietenie. Pur si simplu, Rusia lua Basarabia ca despagubire pentru razboiul purtat impotriva turcilor, chipurile in interesul Moldovei. Romanii de atunci incetasera sa-i vada pe rusi ca eliberatori din silnicia otomana, precum romanii de astazi au incetat de mult sa vada in ei "eliberatorii de sub jugul fascist". Sirul lung al actelor de nedreptate comise de rusi fata de romani a continuat si fatarnicia ruseasca a fost din nou dovedita in cursul razboiului din 1877-1878. Romanii si-au varsat sangele alaturi de armata ruseasca, zdrobindu-i, in comun, pe turci, dar din nou, lipsiti de noblete, rusii s-au auto-despagubit infigand si mai puternic ghearele in Basarabia. Aceasta pagina tragica de istorie romaneasca inca nu e incheiata...

Tesu SOLOMOVICI - tesu@ziua.ro