Cristian UNTEANU, bs801401@skynet.be 

Oare de ce, la noi mai mult si mai des ca la altii, orice are tendinta sa se transforme in Apocalipsa? Sa fie o chestiune de gene, sa fie un blestem mostenit de la nestiute pacate ale stramosilor sau o povara a unei indolente nationale? Campania electorala a fost intr-atat de dramatica incat a fost necesar mesajul privind reconcilierea nationala, de parca veneam dupa un razboi civil. Acum, banala ninsoare se transforma intr-un preludiu al Apocalipsei. Nici macar cei patru cavaleri nu mai trebuie sa vina, pentru ca, exceptand puterile supranaturale, nimic nu le-ar permite sa avanseze pe soselele noastre distruse si acum blocate sau de-a dreptul disparute din circulatie pentru un public calator caruia nu-i mai ramane decat solutia ancestrala a depanarii siragului de injuraturi traditionale. Cui ii sunt ele adresate? de regula, daca stai sa le asculti, ele sunt adresate "responsabililor care nu-si fac treaba". Pana aici, perfect si usor de inteles. Dar cine sunt persoanele respective? De fiecare data in istoria mai veche sau mai noua a Romaniei, nume�le astea sunt invaluite intr-un mister total deoarece sistemul abulic si inept permite aparitia inevitabila a scuzei ca "ailalti sunt de vina". Iar daca situatia se inrautateste teribil, adica ninge mai mult de doua zile, sistemul administratiei romanesti nu mai are decat putine solutii. Fiecare mai imbecila decat alta. Dupa prima zi de ninsoare, cand haosul da semne de instalare la nivel national, apare imediat comunicatul post-apocaliptic ce ne spune ca Arma Romana este alaturi de sinistrati si de populatia oprimata. Dupa ce haosul incepe sa produca efecte la nivel de sistem, urmeaza retezarea demonstrativa a ceva capete la nivel de directori si deplasarea triumfala a ministrilor si secretarilor de stat in zonele calamitate. Toate sunt o proba de incompetenta si de functionare anapoda a administratiei. Romania nu este confruntata cu un atac terorist si nici cu o calamitate de proportiile unei catastrofe naturale care sa presupuna intrarea in functie a sistemelor armatei sau protectiei civile sau sa ceara deplasarea in zona a ministrilor ba chiar, culmea absurdului, a parlamentarilor care mor oricum de grija alegatorilor. Totul trebuia sa fie de competenta administratiilor locale descentralizate si, daca imi permiteti acest tip de insulta, chiar si competente juridice pe aria lor de acoperire. De ce nu se intampla asa, de ce nu sunt demisi prefectii, subprefectii, de ce nu sunt revocati primarii si chiar pusi sub acuzarea de neindeplinire a sarcinilor elementare de serviciu? Sistemul administratiei se dovedeste, din nou, nu numai incoerent dar si imposibil de gerat printr-o vointa sau autoritate central. Baietii sistemului sunt imposibil de miscat sau de sanctionat tocmai fiindca sistemul este al lor, este gandit sa-i protejeze si sa le ofere nesfarsite justificari. Nu este in nici un fel o chestiune politica, chiar daca este extraordinar de usor sa pui acum tunurile pe unul sau altul dintre jucatorii din prima linie. Inlocuiti-le numele, puneti oricare dintre cele pe care le stiti sau le doriti. Veti obtine oare un alt rezultat? Facem mult prea multa politica la nivel inalt, general, metafizic si galactic. Practica politicii nici n-o stim dar nici nu intereseaza pe nimeni. Motivele sunt simple si cunoscute de orice om politic de la noi: alegerile au trecut si, cumva, zapada tot se va topi candva. Ce poate fi mai important decat asta? A zis cineva ceva? Atunci careva sa zica injura pe cine stim noi si atunci iarasi vine chestia cu politica galactica si chestiunile doctrinare. Afara se incapataneaza sa ninga. Noi ne incapatanam s-o tinem cu politica, guvernul, susele, tradarile, impacarile, scuipaturile si casete ce fac viata distractiva macar la televizor. Intre timp, tara sta blocata in trafic. Este si o imagine simbolica, profund ingrijoratoare, a ceea ce putem sa fim si, mai ales, a nivelului nostru de ambitii. Dar tara europeana atat de mult evocata ar trebui sa fi fost altceva, sa fi anuntat macar o intrare in normalitate si in predictibilitatea unor masuri rationale chiar si in acest marunt dar dramatic amanunt care se numeste bunastarea de fiecare zi a cetateanului.