In momentul de fata, Partidul National Liberal este confruntat cu ani lungi de opozitie, daca nu intreprinde ceva, avand in vedere dimensiunile sale modeste, in ciuda faptului ca procentual sta mai bine ca oricand. De aici provin actualele framantari care se traduc si prin sedinte interminabile, in timp ce numarul "dezertorilor" creste lent, dar sigur.
Despre domnul Antonescu, ca strateg politic, nu detin date, in afara faptului ca este un antibasescian "� outrance", un adversar implacabil al presedintelui Traian Basescu, ceea ce face imposibila o alianta ideologica a celor doua partide liberale, PNL si PDL. Din pacate! Lucrurile s-ar fi putut aranja cu o alta configuratie a celor doua conduceri sau, cel putin, a PNL, caci dintre cele doua partide liberale, tot liberalii domnului Boc mi se par mai maleabili...
Ei il au in spate pe presedintele Basescu care, in ciuda caracterului sau voluntarist si puternic, stie cel putin ce vrea.
Se presupune ca planurile domnului Basescu includ inghitirea pestelui mic de catre cel mai mare, in vederea crearii unui mare partid liberal, omogen. De ce nu?
Faptul ca domnul Crin Antonescu priveste cu ochi buni opozitia prelungita a partidului sau contrariaza insa pe simpatizantii sai, indemnandu-i sa treaca treptat la rivalul mai puternic. Lunile care urmeaza ar putea fi, deci, decisive pentru PNL si domnul Crin Antonescu... Amorul propriu jucand, probabil, un rol mai mare decat ratiunea.
In calitate de vechi liberal si ca observator cu oarecari principii de moralitate, consider ca liberalii trebuie sa mearga pe termen ceva mai lung cu democrat-liberalii, creand un pol liberal in politica romaneasca. Nu cred ca domnul Basescu s-ar opune, avand in vedere ca o a treia candidatura a sa e oricum imposibila. Evitate trebuie, insa, combinatiile care ar pune prea mult in cauza vanitatile (puternice!) de partid. Inainte de toate, se cere definirea clara a pozitiilor (ceea ce nici la ora actuala nu avem!). Utila ar fi, probabil, si desemnarea unui organ comun care sa pregateasca aceasta fuziune. Teama imi este, insa, ca simpla evocare a acestei iesiri din impas va provoca o ridicare de scuturi a ambitiosilor, adica exact contrariul scopului urmarit...