E drept ca a fost ajutat in acest sens si de gafele staff-ului lui Mircea Geoana, care a avut ideea de-a dreptul "lobotomica" de a incerca sa adune voturi din Timisoara fluturand steaguri rosii in Piata Operei, de 1 Decembrie. De fapt promisiunile in acest sens inseamna mentinerea pe linia discursului de condamnare a comunis�mului citit chiar de Basescu in fata Parlamentului Romaniei, pe 18 decembrie 2006. Candidatul portocaliu ne-a spus in campanie ca va continua linia decomunizarii, promisa inca de cand cu declaratia din 2006. Dar decomunizarea ar trebui sa fie un proces institutional, derulat de institutii ale statului roman. Discursurile, oricat de frumoase si mobilizatoare nu sunt suficiente. Un model potrivit de institut ar fi cel din Polonia, care se numeste "Institutul National al Memoriei". Polonezii sunt mai avansati decat noi in ce priveste decomunizarea tarii lor si nu avem nevoie sa inventam apa calda. Institutia poloneza are anvergura stiintifica de recunoastere internationala, este depolitizata si are si un buget care acopera finantarea activitatilor. Administratia romaneasca are insa naravul institutiilor care se dubleaza unele pe altele, intre 2000 si 2008 fiind infiintate zeci de autoritati, agentii, institutii, comisii si comitete aflate in subordinea Guvernului. Majoritatea acestora au disparut la inceputul acestui an, din cauza austeritatii aduse de criza economica. Intre acestea se afla si "Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania" (IICR), care ar putea foarte bine sa fie inclus intr-un viitor Institut National al Memoriei. IICR are la activ unele actiuni demne de lauda, iar acolo lucreaza persoane competente. O desfiintare a acestuia ar tine de simplificarea administratiei si evitarea dublarii institutiilor. IICR nu ar putea avea anvergura unui Institut National al Memoriei si nici nu pot exista doua institutii cu preocupari asemanatoare. Alta problema este suspiciunea de politizare a IICR, pentru ca in conducerea sa exista persoane care militeaza deschis pentru PNL, cum ar fi Stejarel Olaru sau Marius Oprea. Cele doua persoane mentionate au competente care le-ar putea califica eventual pentru activitatea la un Institut National al Memoriei, dar de aici pana la monopolul unui partid asupra unei institutii publice e cale lunga. Astfel, exista riscul ca un institut national sa se transforme intr-un institut de partid, de genul Institutului pentru Studii Liberale, Institutului pentru Studii Populare al PDL sau Institutului "Ovidiu Sincai" al PSD. Iar victimele gulagului comunist nu au fost doar liberalii, minoritari in lagare si puscarii, dar si taranisti, ofiteri ai Armatei Regale, legionari, tarani, intelectuali. PNL, partidul pentru care militeaza cercetatorii IICR, nu si-a clarificat inca relatiile cu PSD. Iar PSD a boicotat condamnarea comunismului. Seful acestui partid, Mircea Geoana, nu-si aduce prea bine aminte de revolutia din 1989, pentru ca era prea tanar, zice el. Asa e, avea doar 31 de anisori la revolutie. Depolitizarea institutiei de stat care va cerceta crimele comunismului trebuie sa-i asigure credibilitate si prestigiu.

George SCARLAT - george.scarlat@ziua.ro