Cristian UNTEANU, bs801401@skynet.be 

Nu trece ziua si ne adancim si mai tare in mocirla. Nu mai e nevoie sa ne acuze nimeni. Nu mai trebuie sa vorbeasca Romania de rau. Chiar ar fi inutil, cum bomboa�na pe coliva mortului vine si afirmatia lui Olli Rehn, ac�tualul comisar pentru extin�dere si propus pentru afaceri monetare cum ca tara noas�tra, alaturi de Bulgaria, nu erau pregatite pentru adera�re. Un preludiu, poate, al unei miscari aflate acum in suspensie, dar care ar putea fi activata odata cu clauza generala de salvgardare din pachetul monitorizarii pe Justitie.Chiar se poate? Sigur ca da, atat timp cat suntem singura tara din Uniunea Europeana care, asa cum anunta Mircea Geoana, se pregateste sa conteste la CEDO alegerile prezidentiale considerate de PSD ca fiind viciate de o frauda uriasa la care au participat in mod activ o serie de institutii fundamentale ale statului. Si daca asa stau lucrurile, atunci mecanismul se poate pune in miscare, iar primele semnale sunt deja transmise, fara echivoc si fara putinta de interpretare. Astfel, din nou, fara ca ai nostri sa mai reactioneze (presupunand ca ar mai fi si cine s-o faca si ar avea si cum) se multiplica exponential stirile alarmante care leaga din nou Romania de scandaluri care tin prima pagina a presei internationale, ultimele pe lista fiind posibila participare a unei bande de hoti romani la furtul cadavrului fostului presedinte cipriot si arestarea consulului onorific al tarii noastre la Bari, pentru detinere de droguri. Nimeni nu a vrut sa bage de seama ca in mocirla asta nesfarsita ne-a dus, acum fara putinta de intoarcere, acceptarea nerusinata de catre clasa noastra politica a unui stil de campanie care a manelizat si otravit totul. Suntem singura tara din spatiul european unde, practic, nu a existat nici un fel de discutie coerenta despre platforme sau progra�me politice, ci doar despre casete compromitatoare, dezvaluiri "pe surse", acuzatii reciproce de furt, coruptie, delatiuni si tradari recompensate instantaneu de ridicari in grad si functii pe linie de partid. Un razboi in toata regula, purtat cu toate armele posibile, lasand in urma sa o populatie intaratata si divizata si aratandu-ne din nou ca singura miza a fost si nu poate fi alta decat ciolanul puterii la care trebuie sa se ajunga cu orice pret. Si acum ce ne-a ramas? Suspiciunea. Pata de umbra care va ramane pe aceste alegeri, indiferent de deciziile Justitiei. S-a introdus suspiciunea, s-a strecurat indoiala, s-a depus samburele otravit care, inevitabil, urmeaza ca odata sa creasca in arbore ucigas. Imi amintesc de cartea "Naufra�giatii si supravietuitorii", de Primo Levi, unde un ofiter SS dezvolta mecanismul suspiciunii si decredibilizarii pana la ultimele sale consecinte: "Oricum s-ar termina razboiul asta, noi l-am castigat: nimeni dintre voi nu va mai fi in stare sa depuna marturie si, chiar daca unii veti mai supravietui, nimeni nu va va crede. Poate vor fi suspiciuni, discutii, cercetari facute de istorici, dar nimeni nu va putea fi sigur pentru ca vom distruge orice fel de dovada. Si chiar daca vor mai ramane dovezi si unii dintre voi veti mai supravietui, oamenii vor spune ca evenimentele pe care le descrieti sunt mult prea monstruoase pentru a fi crezute; vor spune ca sunt exagerari de propaganda si ne vor crede pe noi, iar noi vom nega totul, si nu va vor da voua crezare. Pana la urma, noi vom fi cei care vom dicta istoria". Aici suntem si noi, asistand uluiti si neputinciosi la schimbul istoric de casete de unde aflam cum unul dintre candidatii la Presedintia Romaniei ar fi batut un copil, iar celalalt ia mita pentru a asigura un loc eligibil pe listele partidului pentru alegerile parlamentare sau, poate, cele europene. Acesta este nivelul real al discutiei si dezbaterii politice din Romania. Asta place, pentru asta se voteaza. In rest, tara se poate duce de rapa, poate sa supravietuiasca doar din imprumuturi cu dobanzi uriase pe care le va plati nefericitul de contribuabil. Din pacate, pe langa criza mocirlei politice, suntem si in alta, cea sociala si economica, uitate politicos din lipsa oricarei solutii. Mai exista insa casete pentru a alimenta perdeaua de fum care acopera aceasta realitate?