Experienta de prozator indelung exersata in cele cateva decenii de literatura, cat si experienta americana survenita ulterior, (care-a facut-o sa cunoasca in amanunt si beneficiile si avatarurile emigratiei), au dus la intregirea unei creatii, singulare in proza noastra feminina, si anume, satira cu puternice accente onirice. Odata intrat in atmosfera cartilor Alexandrei Tarziu, intri intr-un labirint terifiant al tuturor cliseelor, ticurilor verbale, grotescului, cinismului imbecil, mentalitatilor perdante, vociferarilor, nesimtirii scapate de sub control, imoralitatii desantate, inconstientei si vituperarilor prostesti, o lume in care relatiile interumane sunt viciate, lume a unei patologii sociale in care oroarea coexista sprintar cu puritatea. Personajele Alexandrei Tarziu sunt, in mare masura, ca de altfel si in acest ultim roman, ticalosi malformati de comunism sau ticalosi adaptati noilor reguli capitaliste de supravietuire, cinici si disimulati, pacientii unei abulii endemice, comunicand intre ei in sintagme sterpe si stereotipe, exilati dintr-un sistem politic in altul, sau eterni cameleonici, avand constiinta ratarii de care pana si propriile nume le sunt legate.
Cu "Lista obiectelor care obsedeaza", ea continua cu maiestrie aceasta fresca a unei dezolante umanitati, la care, din anii '70 a revenit ciclic. Cu rafinament de regizor si cu armele unui comic lucid, o preocupa mai mult punerea in valoare a contextului. Trecutul si prezentul a doua lumi, opuse: Romania si America sunt surprinse cu o bucurie secreta a detaliului. Si, pentru ca am vorbit despre regie, "Lista..." ar putea fi transpusa in scena sunt sigura, cu un imens succes de public, garantat, nu atat de subiectul extrem de sensibil, cat mai ales de dialogurile savuroase si echilibrul compozitional. Rolul meu a fost acela de-a semnala ca, "Lista..." este, ca sa repet unul din cuvintele care se regasesc in titlu, o carte obsedanta, despre care, sunt sigura, ca se va vorbi mult timp.