Asemeni agendei muzicale a lui octombrie, afisul jazzistic al lunii trecute s-a vadit generos in oferte tentante. Astfel, timisorenilor li s-a propus cea de a XIX-a editie inter�nationala a Galei Blues-Jazz, iar bucureste�nilor, concerte cu Big bandul Radio si invitata Aura Urziceanu, cu quartetul vocalistei pianiste canadiene Diana Krall, cu grupul saxofonistului norvegian Jan Garbarek (foto). Daca tinem cont de capacitatea salilor care le-au gazduit, avem privilegiul de a detecta o sporita apetenta a unui public mai rafinat, mai exigent, pentru muzica de tinuta... De fapt, ultimul con�cert mentionat nu a fost unul de sine statator, ci un inspirat epilog la Fes�tivalul "Bucharest Masters Of Jazz", derulat cu o luna inainte. Intrucat prin natura profesiei mele am avut sansa de a-i prezenta anterior pe scenele noastre, in diverse intruchipari, pe toti componentii actuali ai grupului: pe Garbarek insusi la Festivalurile de la Sibiu (1995) si de la Garana (2007), pe bass-istul brazilian Yuri Daniel (de asemenea la Garana), pe pianistul german Rainer Bruninghaus (Sibiu, Garana) ca si pe Trilok Gurtu (per�cutionist indian evoluand cu formatia proprie la Bucuresti in 2004 apoi la Satu Mare in 2008) - cu totii raportandu-se intraun fel sau altul la casa de discuri muncheneza ECM, implicit la estetica promovata de aceasta -, am fost curios sa cunosc rezultanta sonora a acestei noi formule. Mi-am propus dintru inceput evitarea oricaror preconceptii privind sound-ul insinuant al saxofonului, lirismul meditativ, caracterul elegiac al unei melodicitati accentuate caligrafic in detrimentul acelui cofraj ritmic si de ambient numit "groove". Din fericire, ceea ce mi-a fost dat sa aud a depasit asteptarile: un recital impecabil gandit in devenirea sa secventiala, apt a induce o anume magie a expresiei rezonand dinspre decorul atat de sugestiv. Alternarile interventiilor solistice si ale dialogurilor dintre instrumentisti mi-au aparut eficient articulate, valorificand performante individuale de exceptie ca acelea etalate stralucit de Rainer Bruninghaus si mai ales de Trilok Gurtu care s-a intrecut pe sine. Mai extrovertit, mai creativ, Jan Garbarek le-a lasat coechipierilor camp larg afirmarii. Senzatia impar�tasita de public pe parcursul concertului, a fost aceea a unei trans�cenderi spre o coplesitoare sublimare extatica.

Florian Lungu