Cristian UNTEANU - bs801401@skynet.be 

Fie prin exacerbare voita si adeseori marlaneasca, fie prin ocultare sireata, fie, la fel de primejdios, prin fortarea unori intersectari nefiresti, provocari inutile si cu consecinte grele pe termen lung. Prima dintre crize este provocata de capitalul de ura care s-a acu�mulat si dezvoltat in mod ex�ponential in ultimele saptamani. Polarizand dezbaterea electorala nu pe tematici politice, econo�mice sau sociale, ci pe compu�nerea unei imagini negative a adversarului avand ca urmare solicitarea directa a unui vot de sanctionare. Nu un vot construc�tiv, ci, cum a devenit cutuma in viata politica de la noi, unul ne�gativ si de sanctionare. Mijloa�cele folosite au dus confruntarea la niste extreme greu de inchi�puit fie chiar si in urma cu cateva luni, efectul vizibil fiind imparti�rea brutala a romanilor in tabere fanatice pro si contra. Dar nu in favoarea sau defavoarea unei idei, ci, exclusiv, in sustinerea argumentelor de ura absoluta, definitiva, irevocabila si de cele mai multe ori irationala fata de persoana oponentului. Foarte grav pentru ca, incepand de azi, invingatorul va trebui sa dea cumva satisfactie sustinatorilor sai din teritoriu, acolo unde batalia a fost extrem de concreta si foarte clar motivata de spaima creata de mesajul "De ce le e frica nu scapa!". Multora le-a fost frica, dar vor scapa oare? Intrebare care prefigureaza nu numai cosmarul asteptat al epu�rarilor, dar si prezentarea notei reale de plata a actualei guver�nari. Doar in ianuarie, oricare ar fi bunele intentii ale ocupantului fotoliului de la Cotroceni, vor tre�bui concediati aproape 200.000 de bugetari, iar pentru ca statul roman sa poata supravietui in 2010 va fi nevoie de aproximativ 40 de miliarde de euro. Foarte greu de obtinut, mai ales in con�ditiile in care deficitul bugetar pentru 2009 se va situa, in cel mai bun caz, undeva la 8%, adaugandu-se insa o ires�ponsa�bila crestere a cheltuielilor publice cu aproximativ alte 8%. Toate acestea intr-un spatiu in care problematica sociala nu a incetat sa se deterioreze, atin�gand acum limite si substandar�de pro�prii unei tari subdezvoltate. De�spre asta insa, cu pudoare, nu vrem nici sa vorbim, dar nici nu ne asteptam ca cineva sa dea seama. Nu stiu care este expli�catia, daca tine de gene, de isto�rie, de mostenirea duhorilor Fa�na�rului, dar chiar nu ne pasa. Fun�damental, la nivel de popor, stim de generatii ca "se poate si mai rau". Ne si comportam ca atare, cu capul mereu in pamant si obsedati doar de supravietui�rea individuala. Fara niciun fel de scru�pule, politicienii profita de asta. Daca nu asa ar sta lucrurile, fiti siguri ca in loc de casete, filmu�lete, intalniri de taina si acuzatii de toate felurile pentru deliciul galeriei maneliste, onorabilii candidati ar fi fost obligati sa prezinte planuri sectoriale si o viziune nationala pentru iesirea din criza. N-a fost sa fie, circul fiind de departe reteta preferata de electorat, chiar si in absenta actuala si previzibila a painii. Poate, nu stiu daca chiar asa va sa fie, dar poate ca schimbarea de acum va fi gestionata corect si indiguita in sensul unei atat de mult asteptate intrari in nor�ma�litate a unei tari aflate acum in plin marasm politic, social si uman. Poate, dupa cinci ani de tulburari perpetue care au alterat grav nu numai sistemul de gu�ver�nare, dar si increderea roma�nilor in clasa politica, se va intam�pla si altceva. Dar, daca va fi ca vreodata sa se intample, mesajul de la Cotroceni va trebui sa fie complet diferit decat cel de pana acum, sa vina in sensul con�struc�tiei si viziunii pe termen lung pentru interesele reale ale unui popor si nu ale camarilelor po�litice care, cu siguranta, vor vrea sa profite la maximum de noile oportunitati, sarind la jugulara adversarilor si scotandu-i din jocurile profitabile. Daca va fi asa, vom avea o sansa. Daca nu, Ro�mania va ramane o tara excen�trica care nu stie decat lectia trecerii de la o criza la alta, indife�renta, cumplit de indiferenta fata de propriul sau destin national.