In noiembrie 1942, anglo-americanii debarca in Africa de Nord. Josephine Baker, bolnava la pat, gaseste totusi pute�rea sa salute din balconul spitalului fortele aliate care defileaza pe strazile din Casablanca. In martie 1943, refacuta partial, artista apare intr-un concert al Crucii Rosii dedicat soldatilor de culoare din cadrul Armatei americane. Este debutul unei ample campanii in favoarea aliatilor, care o va purta pe Josephine Baker impreuna cu nedespartitul ei Abtey-Hebert, de-a lungul intregului bazin mediteranean: de la Casablanca la Beirut, trecand prin Algeria, Egipt, pana in Palestina si Siria. In timpul acestui periplu, Josephine Baker isi joaca rolul dublu: pe scena, vedeta de cabaret si opereta; in viata obisnuita, agenta a "Centralei 2 bis" si a FFL. Dar, mai presus de orice, soldat devotat generalului De Gaulle. Josephine Baker si Abtey-Hebert strabat mii de kilometri in Africa de Nord intr-un "jeep". "Starul de abanos" sustine concerte pe estrade montate direct pe dunele de nisip, in plin desert, avand drept singur decor un mare tricolor al FFL. Canta fara sa fie remunerata, fara contract, in fata unui public format exclusiv din militari. "Am doua mari iubiri: tara mea si Parisul!", exclama ea in fata militarilor francezi, care o ovationeaza. Trecand prin Alger, Josephine Baker il intalneste pe Generalul De Gaulle, care ii daruieste o mica "Cruce de Lorena", din aur. Bijuterie pe care Josephine Baker o vinde imediat cu 350.000 de franci, pe care ii doneaza Rezistentei din Franta. Josephine Baker se reintoarce in Maroc. Pentru serviciile aduse, primeste, oficial, gradul de sublocotenent in trupele feminine ale aviatiei militare franceze. In septembrie 1944, Josephine Baker se reintoarce in Parisul eliberat. Primeste vizita fiicei Genarului De Gaulle, doamna De Boissieu, si a colonelului Du Boissoudy. Cei doi ii ofera artistei o "brosa" speciala: "Medalia Rezistentei". Revine in spectacolele de la "Follies-Bergere", dar continua sa colaboreze ocazional cu "Biroul 2". Calatoreste in toata lumea si adopta o multime de copii, de rase si nationalitati diferite. Josephine Baker se deplaseaza in SUA, unde agita spiritele in chestiunea rasiala, ajungand sa fie filata de FBI. Presa americana o acuza de simpatii pro-comuniste, mai ales dupa un turneu de senzatie in URSS, unde "steaua de abanos" a cabaretului parizian este primita de insusi Hrusciov. De fapt, Josephine Baker nu era pro-comunista, ci gaullista. Lui Hrusciov, dansatoarea ii inmaneaza o scrisoare speciala, pe care Generalul De Gaulle se temuse sa o incredinteze altcuiva. Textul scrisorii, pe care De Gaulle - de teama infiltrarilor CIA - il ascunsese pana si de SDECE (serviciul secret francez), se referea la un proiect ultrasecret, pentru o Confederatie a tarilor catolice din Europa Occidentala si Centrala, sub patronajul Frantei. Deoarece "Confederatia" urma sa includa si o parte din zona de ocupatie sovietica a Germaniei (RDG). De Gaulle avea nevoie de acordul lui Hrusciov. Intuind ca Franta incearca sa "sparga" unitatea NATO - inamicul nr. 1 al Mosocvei - Hrusciov a acceptat, in secret, planul lui De Gaulle. Intre SDECE-ul francez si KGB a inceput una dintre cele mai secrete colaborari: agentii francezi sustrageau documente NATO si le "pasau" Moscovei, printr-o terta retea: reteaua Caraman. In caz de deconspirare, totul devenea o "afacere de spionaj" a romanilor. Iar colaborarea ultrasecreta intre SDECE si KGB ar fi fost salvata. Iata ce fel de agent secret devenise "starul de abanos" in epoca razboiului rece, servindu-l, ca intotdeauna, pe "mon general" De Gaulle. Idila Josephine Baker - Francois Mitterrand In noiembrie 1943, Francois Mitterrand sosea la Alger pentru o intrevedere cu Generalul Charles De Gaulle, seful suprem al fortelor "Frantei Libere", aliata a anglo-americanilor. Mitterrand avea atunci douazeci si sapte de ani si conducea, in Franta, propria sa miscare de rezistenta anti-nazista "Adunarea Nationala a Prizonierilor de Razboi" ("Le Rassemblement National des Prisoniers de Guerre", RNGP), organizatie fondata in februarie 1943, impreuna cu Maurice Pinot. Discutiile junelui Mitterrand cu De Gaulle s-au purtat in jurul unei probleme delicate: integrarea miscarii de rezistenta a lui Mitterrand in randurile fortelor "Frantei Libere", conduse de general. Tanar, orgolios si dornic sa-si pastreze autonomia, Mitterrand a refuzat atunci sa treaca sub "umbrela" politica si militara a lui De Gaulle. Era inceputul unei lungi perioade de rivalitate politica, care va dura cateva decenii. Chiar daca, pe plan uman, relatiile celor doi vor ramane cordiale, iar De Gaulle il va coopta pe Mitterrand in primul guvern francez postbelic. Odata misiunea din 1943 incheiata, Mitterrand trebuia insa sa revina urgent in Franta via Anglia. Dar... surpriza! Serviciul secret al "Frantei Libere" se opune. Lui Mitterrand i se propune, in mod neasteptat, un post in Italia. Curand, constata ca ii este imposibil sa gaseasca un avion pentru Londra. "Razbunarea" lui De Gaulle? Mitterrand, nerabdator, asteapta o ocazie. Pana una-alta, locuieste in Casbah, cartierul rau famat al Algerului. Prietenii lui Mitterrand au insa grija sa-l avertizeze. Este urgent ca el sa paraseasca acel "teatru al umbrelor" care era Algerul. In Casbah, cineva putea fi oricand victima unui "glont ratacit". Mitterrand are o idee salvatoare. Va pleca din Alger, dar nu in Franta. Momentan, va merge in Maroc. La Marrakesh este gazduit de bunul sau prieten Sidi Mohamed Ben Mennebi, care ii pune la dispozitie fabulosul palat de la Medina. Aici, Mitterrand descopera surprins un alt oaspete de onoare al lui Sidi Mennebi: Josephine Baker, celebra vedeta a cabaretului parizian, alias "starul de abanos". Idila dintre Francois Mitterrand si Josephine Baker este pe cat de neasteptata, pe atat de rezistenta ulterior in timp. Josephine Baker, care are relatii sus-puse la Londra, va gasi si modul de a-l salva pe viitorul presedinte al Frantei. La interventia celebrei dansatoare, un avion englez, cu destinatia Londra, il va lua la bord pe Mitterrand, personaj pe atunci total necunoscut britanicilor. Abia in timpul acestei calatorii tanarul Mitterrand va realiza, pentru prima oara, anvergura relatiilor lui Josephine Baker, constatand ca se afla chiar in avionul personal al faimosului general britanic Montgomery, invingatorul maresalului Rommel in nordul Africii. La cererea gratioasa a dansatoarei, "Monty" ii trimisese imediat avionul sau la Marrakesh. Fara indoiala ca Josephine Baker nu facea decat sa ajute, cu generozitatea caracteristica, un tanar "sarmant", comandant al propriei sale miscari de rezistenta in Franta. Un om pe care il cunoscuse la Medina si de care va ramane legata decenii la rand, pana la moarte. Nici o clipa nu-i trecuse insa prin minte atunci, in palatul Medina din Marrakesh, ca tanarul "sarmant" pe care il salva va deveni, peste ani, presedintele Mitterrand. O figura politica emblematica in istoria Frantei si a sfarsitului de secol si mileniu. Steaua cabaretului "Folies-Bergere" nu era insa la primul sau gest patriotic. Mitterrand nu banuia nici el ca faimoasa vedeta, cu care petrecuse cateva zile superbe la Medina, era, in acelasi timp, o agenta de contrainformatii recrutata de serviciul secret francez inca din 1939. Eroina a serviciului secret francez La 8 aprilie 1975, Josephine Baker urca pentru ultima data pe scena de la "Bobino".Toata elita politica si artistica a Frantei se afla in sala. Inclusiv - eveniment exceptional - presedintele Frantei, Generalul De Gaulle. Era seara cea mare a "agentului Baker". A doua zi, la cinci dupa-amiza, Josephine Baker a fost gasita moarta in pat: hemoragie cerebrala. Funeraliile nationale au fost televizate in direct. Josephine Baker va primi toate onorurile militare. Pentru multi, va fi o experienta neasteptata dezvaluirea celei de-a doua existente a "starului de abanos": agenta a contraspionajului francez, in subordinea celebrului "Birou 2". In timp ce un pluton ii dadea onorul, Josephine Baker - acoperita de tricolorul francez - era coborata in mormant, ducand cu ea multe secrete de stat.

Vladimir ALEXE