O cu totul alta atitudine fata de Franta si de razboi a avut Josephine Baker, dupa cum rezulta din arhivele militare franceze. Celebritate a cabaretului parizian - numita si "starul de abanos", "dansatoarea cu sanii goi si centura de banane pe solduri" - a adus mari servicii in slujba "Frantei Libere" si a Generalului De Gaulle. La inmormantarea lui Josephine Baker din 1975 s-a aflat ca diva cazinoului parizian, "starul de abanos", fusese decorata cu "Crucea Libertatii", medalia "Franta Libera", "Crucea Lorenei" si "Legiunea de Onoare", pentru meritele exceptionale in slujba contrainformatiilor mili�tare franceze. Pe ultimul drum, Josephine Baker a fost urmata de peste 20.000 de francezi - in frunte cu cele mai mari personalitati politice si artistice ale Frantei - si i s-au rezervat funeraliile nationale. Josephine Baker a fost coborata in mormant invaluita in tricolorul francez. I s-au dat toate onorurile militare. Pentru multi a fost o re�velatie: "starul de abanos" fusese, in secret, unul dintre eroii "Frantei Libere". Agenta secreta In 1943, Josephine Baker ii salvase viata tanarului Francois Mitterrand la Casbah, in Algeria. Iar Generalul Charles De Gaulle ii datora recunostinta pentru numeroase informatii secrete transmise "Frantei Libere". Potrivit arhivelor franceze recrutarea lui Josephine Baker de catre "Biroul 2" avusese loc in 1939. La 1 septembrie 1939, Panzerele lui Hitler invadau Polonia. Urmate, la 17 septembrie 1939, de Armata Rosie, conform intelegerii Molotov-Ribbentrop. Serviciul secret francez (celebrul "Birou 2") poseda suficiente informatii despre intentiile lui Hitler pe frontul de vest. "Oamenii din umbra" presimteau, pe baza informatiilor, ca razboiul va fi de lunga durata. In asemenea situatii, numarul surselor recrutate de un serviciu secret creste subit. In toamna lui 1939, "Biroul 2" francez era in cautarea unor personalitati care sa calatoreasca frecvent in strainatate, fara sa atraga atentia sau sa starneasca suspiciuni. Contactat de ofiterii "Biroului 2", Daniel Marouani - celebru impresar de spectacole - o recomanda pe Josephine Baker. Binecunoscuta in intreaga Europa, Baker facea in mod curent turnee in afara Frantei, astfel ca "steaua de abanos" putea fi un intermediar ideal pentru transmiterea de mesaje si documente secrete in strainatate. Nimeni nu ar fi putut banui vreo clipa ca faimoasa vedeta in strasuri si paiete ar ascunde, printre lucrurile sale personale, informatii secrete transcrise cu cerneala simpatica, care nu deveneau vizibile decat dupa ce pagina era tratata cu o substanta adecvata. Un tanar ofiter, Jacques Abtey, este insarcinat de contraspionajul militar francez sa o contacteze pe Baker. Intalnirea celor doi a avut loc chiar in vila dansatoarei, la Vesinet. Josephine Baker a marturisit, multi ani mai tarziu, surpriza pe care a avut-o atunci cand l-a cunoscut pe Jacques Abtey. Ea isi imagina ofiterii serviciilor secrete ca pe niste domni in varsta, sobri, cu mustati venerabile, in stilul celebrului personaj Hercule Poirot din romanele Agathei Christie, in mare voga la Paris. De la Mussolini la De Gaulle Cand colo, a descoperit un univers populat de barbati si femei tinere, de "sarmanti" cum ii placea sa le spuna, cu totii hotarati sa lupte pentru Franta pe frontul invizibil. Josephine Baker a acceptat propunerea lui Abtey devenind astfel "corespondent" al "Biroului 2". Codificat, a "Centralei 2 bis", denumirea secreta a contraspionajului militar francez. Viata lui Josephine Baker s-a schimbat subit: noaptea, strasuri si paiete la "Casino de Paris"; ziua, cupe de sampanie si surasuri cuceritoare de inimi, pe la ambasade si ministere. De unde Baker culegea informatii sensibile, pe care nici un microfon ascuns nu le-ar fi putut capta. Toate ajung invariabil - via Abtey - pe masa "Centralei 2 bis", a colonelului Paillole, seful contraspionajului militar francez. Sub influenta lui Abtey, mentalitatea artistei se metamorfozeaza. Lipsa de discernamant politic este inlocuita, datorita tanarului ofiter, printr-o acuitate in selectarea informatiilor si printr-o modificare a perspectivei din care Baker incepe sa vada evenimente. Un fapt este elocvent: indragostita de Italia, care ii rezervase de fiecare data o primire triumfala, Josephine Baker manifestase pana in 1940 o admiratie fara margini fata de "Il Duce", Mussolini. Mai mult, "starul de abanos" preconizase, la un moment dat, sa finanteze si sa formeze un batalion de negri, care sa sutina invazia lui Mussolini in Etiopia. In iunie 1940, Panzerele germane defileaza pe bulevardele Parisului. Josephine Baker abandoneaza simpatia fata de "Il Duce". Noul ei idol: De Gaulle, cel care preia comanda fortelor "Frantei Libere" de la Londra. Informatii secrete pe partituri muzicale Ocuparea Parisului de germani provoaca prima reactie de rezistenta din partea lui Josephine Baker: artista refuza sa se mai produca in cabarete, in fata ofiterilor celui de-al III-lea Reich. Se retrage la castelul ei de la Milandes, in Dordogne. "Cat timp va fi un german in Franta, Josephine nu va canta", declara starul presei pariziene. In realitate, Josephine isi pregateste astfel noua misiune. La ordinul colonelului Paillole, Josephine Baker urmeaza sa plece in Portugalia, insotita de Abtey, pentru a facilita transmiterea de la Lisabona a unor informatii secrete catre Londra. "Centrala 2 bis" ii schimba identitatea ofiterului monitor al lui Josephine Baker. Abtey devine in acte "Jacques-Francois Hebert". Pana la sfarsitul razboiului, Abtey, devenit Hebet, va ramane oficial "secretarul" lui Miss Baker. Pe pasaportul ofiterului francez, la rubrica "profesiune", era mentionata urmatoarea "indeletnicire": "Insoteste pe Doamna Josephine Baker". Fara indoiala, cel mai bun "ausweiss" pentru un agent secret pe care il putea imagina "Centrala 2 bis". Informatiile secrete pe care colonelul Paillole le expedia la Londra, via Lisabona, se refereau la dispozitivul armatei germane din sud-vestul Frantei. Acestea vor fi transcrise, cu cerneala invizibila ("simpatica") chiar pe partiturile "starului de abanos", partituri aflate intotdeauna in geamantanul "domnului Hebert", secretarul artistei. Lisabona, ca si celelalte capitale neutre (Ankara, Berna, Stockholm sau Madrid), se transformase dupa inceperea razboiului intr-un adevarat "viespar" al serviciilor secrete, angajate in batalia de pe frontul invizibil al razboiului. Pe langa "furnicarul" de spioni, Lisabona era invadata si de valul emigrantilor din restul Europei ocupate, care pandeau "marea sansa": un vapor pentru Rio de Janeiro. Abtey (alias Hebert) il contacteaza imediat pe corespondentul britanic care ii asigura legatura la Londra. De la acesta primeste ordinul de a se reintoarce in Franta si de a se instala, cu Josephine Baker, la Marsilia, in zona libera din sudul Frantei. Pretextul: montarea la Opera din Marsilia, pentru Craciunul lui 1940, a operetei "Creola" de Offenbach. Presa din Marsilia anunta cu litere de-o schioapa "evenimentul": Josephine Baker va urca din nou pe scena. Nimeni nu-l baga in seama pe Hebert, tanarul secretar al lui Miss Baker, care - ce-i drept -se straduieste, la randul lui, sa treaca cat mai neobservat. Dupa numai zece reprezentatii cu "Creola", Josephine Baker se retrage din spectacol, invocand neintelegeri cu impresarul. Debarcarea in Africa In realitate, Abtey-Hebert primise noi ordine de la Londra. Josephine Baker si tanarul ei secretar trebuiau sa plece neintarziat in Africa de Nord, in Maroc. Ajunsa aici, conform indicatiilor primite de la Londra, Josephine Baker obtine rapid toate vizele necesare, mai putin cele pentru Abtey-Hebert. De aceea, va fi nevoita sa plece in turneul din Portugalia si Spania, pentru prima oara, fara "secretar". Ea isi va proteja singura pretioasele partituri care, printre notele muzicale, aveau transcrise cu cerneala invizibila informatii importante, procurate pentru Londra de ofiterii "Centralei 2 bis". Care actionau clandestin in Franta si care transmisesera informatiile, anterior, la Marsilia. Reintoarsa in Maroc, Josephine Baker se reintalneste cu Abtey-Hebert. Cei doi se instaleaza, pentru scurt timp, la Mamunia. Apoi in somptuosul palat de la Medina al lui Sidi Mohamed Mennebi, unde Josephine Baker il va intalni pe tanarul Mitterrand. Viitorul presedinte al Frantei nu banuia pe atunci ca faimoasa vedeta de cabaret devenise membru al "Fortelor Franceze Libere" (Forces francaises libres, FFL). Si o agenta personala a Generalului De Gaulle.

Vladimir ALEXE