Deschiderea arhivelor Komintern de la Moscova din 1991 a dat la iveala faptul ca - in perioada Tratatului Molotov-Ribbentrop (1939-1941) - toate partidele comuniste (de la cel francez la cel roman) au colaborat, intens si fructuos, cu Germania nazista. Dupa razboi acest mic detaliu a fost insa uitat. Versiunea oficiala a Partidului Comunist Francez a fost aceea ca membrii sai au intrat in clandestinitate imediat dupa inceperea razboiului (1939) si au format nucleul principal al Rezistentei franceze. Cum a "luptat", de exemplu, Jacques Duclos in acea perioada s-a descoperit insa abia in 1991, in arhiva Komintern de la Moscova. Molotov felicita Germania Un sef al Partidului Comunist Francez (PCF) ca Jacques Duclos, alaturi de un Maurice Tr�and, se aflau in iulie 1940 - cand Franta era de o luna sub ocupatie germana - in frumoasa gra�dina a Ambasadei Germaniei. Acestia discutau linistiti, la un pahar de vin, cu Ambasadorul Germaniei la Paris - Otto Abetz - o problema capitala: cum sa reapara legal ziarul Partidului Comunist Francez "L'Humanit�", cu acordul ger�manilor. Pana la ocuparea Frantei de Germania nazista, "L'Humanit�" se afla in ilegalitate, ca si Partidul Comunist Francez. Paradoxal: dupa ocuparea Frantei de trupele germane - deoarece comunistii si intregul Komintern fusesera obligati de Stalin sa sustina, plini de entuziasm, Tratatul Molotov-Ribbentrop, care l-a aliat pe Stalin cu Hitler - "L'Humanit�" avea toate sansele sa reapara legal, autorizat de ocupantul german, cu titlul insa schimbat: "Ce Soir". Un sfert de veac mai tarziu, dupa retragerea Generalului De Gaulle, Jacques Duclos - prietenul ambasadorului Germaniei naziste din 1940 - candida senin la presedintia Frantei contra lui Georges Pompidou. Concura linistit, pentru ca nimeni nu-i cunostea secretul. Acesta era bine ascuns in arhiva Komintern de la Moscova. Altfel spus, doar sovieticii stiau ca adversarul lui Pompidou in alegerile prezidentiale fusese, intre 1939 si 1941, un foarte bun "colaborationist". Prietenii comunistilor Pe 14 iunie 1940, sub un soare stralucitor, primele trupe germane patrund in capitala Frantei si defileaza triumfal pe Champs-Elysees, intr-un Paris ce parea aproape pustiu. Cei mai multi locuitori ai capitalei Frantei, daca nu plecasera in exil, se zavorasera in locuintele lor. Nu toti francezii au procedat insa astfel. Pentru unii, ocupatia germana insemna, dimpotriva, iesirea din clandestinitate: ca, de pilda, comunistii francezi. La 15 iunie 1940, o zi dupa ocuparea Parisului si defilarea trupelor Wehrmacht-ului pe marile bulevarde, trei indivizi paraseau dis-de-dimineata orasul Bruxelles, indreptan�du-se cu un automobil diplomatic spre Paris. Cei trei barbati erau Jacques Duclos, Maurice Tr�and si Eugen Fried. Primul, Jacques Duclos, conducea directia Partidului Comunist Francez care se refugiase la Bruxelles, dupa ce Guvernul francez scosese Partidul Comunist Francez in afara legii, la 26 septembrie 1939, pentru ca acesta milita in favoarea intelegerilor dintre Hitler si Stalin (Tratatul Molotov-Ribbentrop). Maurice Tr�and conducea aripa militara a Partidului Comunist Francez, gestiona arsenalul clandestin de arme al partidului si dispunea de un emitator prin care se tinea permanent legatura cu Moscova. Al treilea barbat, cel mai important, Eugene Fried, era reprezentantul Komintern-ului (Internationala Comunista) pe langa Partidul Comunist Francez, inca din 1930. In fapt, Eugene Fried conducea in secret, din ordinul lui Stalin, Partidul Comunist Francez. Cei trei se deosebeau fizic: Jacques Duclos, mic si gras; Maurice Tr�and, un urias de 120 de kilograme; Eugene Fried, longilin. Totusi, cei trei comunisti dispuneau, prin grija Moscovei, de pasapoarte diplomatice in regula, astfel ca treceau fara probleme de controalele militare germane ("Antanta" Stalin - Hitler functiona, in iunie 1940, la cel mai inalt nivel). Cum a ajuns la Paris, Jacques Duclos a facut primul drum la Ambasada sovietica, ca sa capete "indicatii". Deoarece structurile statului francez se prabusisera, iar Guvernul se facuse nevazut in Paris, "indicatia" Moscovei era ca "tovarasul" Jacques Duclos si ceilalti sa profite de situatie - si de bunavointa ocupantului german - ca sa "ridice" imediat masele muncitoare la lupta si sa preia puterea. Altfel zis, comunistii sa puna mana pe putere in Franta ocupata, cu sprijinul trupelor germane. La 17 iunie 1940, Jacques Duclos - abia reintors din exil - isi reia toate drepturile politice, ca si ceilalti comunisti. Ordine de la Moscova Da ordine ca, in conformitate cu linia trasata de Moscova, comunistii francezi sa iasa din clandestinitate si sa reapara, legal, in administratiile municipale, rurale, ca si in conducerea tuturor sindicatelor. Cea mai urgenta sarcina a "tovarasului" Jacques Duclos, trasata de Moscova, era insa reaparitia, legala, a "Pravdei" franceze, oficialul Partidului Comunist France, "L'Humanit�", interzis la 26 septembrie 1939 de Guvernul francez. Pentru "tovarasul" Jacques Duclos aceasta nu constituia o problema. Urma doar sa obtina o autorizatie de la administratia militara germana a Parisului. Relatiile germano-sovietice fiind optime in acel moment, Jacques Duclos trebuia sa se adreseze, asadar, aliatului, "fratelui mai mare" sovietic. In iunie 1940, Molotov - ministrul de Externe sovietic si cosemnatar al Tratatului Molotov-Ribbentrop - felicitase calduros Germania nazista, din partea URSS, a lui Stalin si a sa personal, pentru victoria si ocuparea Frantei. La 1 august 1940, Molotov revine cu o declaratie in care precizeaza ca "baza relatiilor de buna vecinatate care s-au stabilit intre URSS si Germania se axeaza nu pe elemente fortuite si de conjunctura, ci pe interesele de stat fundamentale ale URSS-ului, ca si ale Germaniei". (Declaratie care la N�rnberg, in 1945, a trecut - bineinteles - neobservata. Ceea ce l-a facut pe G�ring sa afirme la proces ca "invingatorul are intotdeauna dreptate"). Comunistii francezi in gradina Ambasadei Germane La 17 iunie 1940, din dispozitia lui Jacques Duclos si prin mijlocirea avocatului Foissin (care reprezenta juridic Ambasada sovietica de la Paris), Maurice Tr�and ia contact cu mediile pro-naziste franceze, care ii incurajeaza demersurile. La 18 iunie 1940 cu cateva ore inainte ca generalul De Gaulle sa-si rosteasca la BBC apelul istoric catre francezi, indemnandu-i la rezistenta armata impotriva ocupantului german o militanta comunista, Denise Reydet, era expediata de Maurice Tr�and la Comandamentul german al Parisului, de pe Boulevard de la Madeleine nr. 12, pentru a cere autorizatia de reaparitie a ziarului "L'Humanit�". Comunista este primita mai mult decat politicos de locotenentul Weber, care ii inregistreaza cererea. Chiar a doua zi, pe 19 iunie 1940 - la orele 17.00 - autorizatia germana pentru aparitia legala a lui "L'Humanit�" este acordata. Cu o conditie insa: articolele sa fie supuse, anterior, cenzurii germane. Conditie acceptata imediat de Jacques Duclos, Maurice Tr�and si Eugene Fried. In dimineata de 20 iunie 1940, totul este pregatit pentru ca organul comunist "L'Humanit�" sa fie relansat in Franta ocupata de germani. Cenzura germana reclama insa unele mici modificari de ultima ora si ii acorda lui Reydet un "ausweiss" ca sa se reintoarca la "Kommandatur", ceva mai tarziu, cu copia corectata. Reydet se intalneste imediat cu Maurice Tr�and, moment in care, spre surprinderea lor, Politia franceza isi face aparitia in imobil si ii aresteaza pe cei doi comunisti. Sunt condusi la inchisoarea "Sant�". Autorul arestarii, prefectul Politiei Langeron, primise rapoarte de la agentii sai privind contactele suspecte dintre comunistii francezi si Comandamentul german. Jacques Duclos ii informeaza imediat pe germani. Pe 25 iunie 1940, Langeron este demis din functie in urma presiunilor germane, iar comunistii Reydet si Maurice Tr�and sunt pusi in libertate. Pactul cu germanii Alianta dintre comunistii francezi si autoritatile germane de ocupatie functiona, asadar, fara fisura. La 27 iunie 1940, Maurice Tr�and - impreuna cu avocatul Foissin (al Ambasadei sovietice), Reydet si Jean Catelas, alt conducator comunist - sunt invitati la Ambasada germana de Otto Abetz, reprezentantul personal al lui Hitler la Paris, pentru a depasi dificultatile de moment ale aparitiei lui "L'Humanit�". Sunt primiti in gradina Ambasadei de Abetz, care ii invita la un pahar de vin. Dupa ce ciocnesc, Otto Abetz tine un discurs asupra "prieteniei franco-germane" si asupra "prabusirii burgheziei", care trebuia sa faca loc "poporului". Discursul nationalist-socialist le suna foarte familiar international-socialistilor comunisti francezi. Maurice Tr�and si Catelas ii inmaneaza lui Abetz un memorandum cu propuneri politice favorabile ocupantului german. Aceste propuneri se regasesc in Arhivele de la Moscova datorita raportului manuscris, redactat de Jacques Duclos la 30 iunie 1940 si expediat la Kremlin. Cel mai important pasaj este acela in care Jacques Duclos defineste pozitia Partidului Comunist Francez in politica externa: "Mentinerea armistitiului si reprimarea energica a oricarei actiuni care ar avea tendinta sa antreneze din nou poporul francez in razboaie, sustinerea popoarelor pentru revendicari si independenta. Incheierea unui pact de prietenie cu URSS (aliata Germaniei, care ocupa Franta! - n.n.), pact care ar completa astfel pactul germano-sovietic si ar constitui un important factor de stabilitate europeana". Altfel spus, in Franta ocupata de Germania nazista, cu sprijinul URSS (care le furnizase germanilor petrolul, de pilda), Jacques Duclos si comunistii francezi propuneau practic ca Franta sa intre in axa Berlin - Moscova. Acest raport al lui Jacques Duclos a fost ascuns opiniei publice mai mult de jumatate de secol in Arhivele de la Moscova. Colaborare cu nazistii Pe 4 iulie 1940, Otto Abetz, in urma unor noi directive de la Berlin, cere ca titlul ziarului comunist sa se schimbe: "L'Humanit�" se va numi "Ce Soir", dupa numele unui alt cotidian comunist editat inainte de razboi. Primul numar din "Ce Soir" urma sa fie difuzat pe 8 iulie. In ziua de 6 iulie 1940, cuminti, comunistii lui Jacques Duclos ii trimit lui Otto Abetz copia primului numar, extrem de favorabil ocupantului. Intre timp, la Moscova contactele lui Jacques Duclos cu Otto Abetz sunt privite cu scepticism, desi Komintern-ul recomanda oficial utilizarea tuturor mijloacelor de propaganda. Initiativa lui Jacques Duclos il nelinistise insa pe Maurice Thorez, secretarul general al Partidului Comunist Francez, stabilit la Moscova. Thorez, ingrijorat ca Jacques Duclos ar putea sa-l concureze, l-a instigat impotriva lui pe Gheorghi Dimitrov, marele "pontif" al Komintern-ului, care declara initiativa lui Jacques Duclos o "prostie colosala". Speriat de reactia de la Moscova, Jacques Duclos - conform bunelor obiceiuri din partidele comuniste - arunca imediat totul in spatele avocatului Foissin, pe care il denunta, cat ai clipi, drept "agent german" si, la fel de prompt, il exclude din partid. In primavara lui 1941, Jacques Duclos il "mazileste" din partid si pe Maurice Tr�and. Ca sa-si salveze pielea, Jacques Duclos ticluieste apoi un lung raport catre Komintern (existent in Arhivele din Moscova) in care se exonereaza de orice raspundere. Cum pregatirile de razboi ale Germaniei si URSS se aflau, in primavara lui 1941, in faza finala, Jacques Duclos "miroase" din timp intorsatura lucrurilor. Tratatul Molotov-Ribbentrop devenise, practic, istorie. Hitler si Stalin se pandeau reciproc, incercand fiecare sa-l atace pe celalalt prin surprindere (vezi Viktor Suvorov, "Spargatorul de gheata"). Dupa eliberarea Frantei, "marele partid al Rezistentei" - cum s-a autoproclamat Partidul Comunist Francez - a incercat sa ascunda publicarea legala, sub ocupatie germana, a ziarului L'Humanit�. Jacques Duclos insa va candida, senin, la prezidentiale, dupa un sfert de veac de la incheierea razboiului. "Mezalianta" sa cu Abetz era bine ascunsa la Kremlin.

Vladimir ALEXE