Scriu - parol d'honneur! - pe un carnetel pe a carui coperta e imprimat, sus, pe o dunga portocalie, sloganul PDL "La bine si la greu", iar jos, pe o dunga bleumarin, "Basescu pentru Sectorul 6". Stau in Sectorul 6 si carnetelul l-am gasit intr-o dimineata in fata usii. Farmecul lui, al carnetelului, consta in faptul ca pe fiecare pagina e imprimat vag, in flou, dar perfect recognoscibil, chipul lui Traian Ba�sescu, asa incat, daca-l dai unui copil (nu neaparat din Ploiesti sau cu parinti in Coalitia de la Ti�misoara), primul lui instinct va fi sa-i deseneze presedintelui mus�tati, ochelari, par, eventual o sapca (� la Ion Iliescu...) etc. Eu doar scriu peste portret.
Si scriu: in istoria postdecembrista a tarii n-am vazut nicicand o infruntare electorala care sa stea intr-un asemenea hal pe muchie de cutit. Aproape la propriu. Am asistat in aceste zile la scene cand prieteni buni, lite�rati, artisti plastici, mu�zicieni s.a.m.d., care im�par�tasesc aceleasi valori estetice si cetatenesti, se cearta ca la usa cortului cand vine vorba de "Geoana sau Basescu?". Argumen�tele, si de-o parte si de alta, se arunca strigat, cu voci in crescendo, cu ochi inflamati, cu pumni in masa, de parca ar fi vorba realmente de o chestiune pe viata si pe moarte. Niciodata, repet, societatea romaneasca n-a fost atat de divizata in doua parti sensibil egale numeric, niciodata nu s-a sustinut un candidat sau altul cu atata ura si partinire. M-apuca si spaima sa-mi exprim, calm, optiunea mea. Pot primi, fara exagerare, o halba-n cap. (Chestia cu halba o zic ca sa le dau prilej de ironii inclementilor mei internauti).
Bref, cum ar zice Ni�colae Breban, abia astept sa se sfarseasca acest balci al desertaciunilor. Dar se va sfarsi el oare dupa 6 decembrie?