Ion PETRESCU, ion.petrescu@ziua.ro 

Indiferent de rezultatul scrutinului electoral de duminica, o mutatie de fond s-a produs in mentalitatea colectiva. Un premier potential si-a impus punctul de vedere, obtinand asigurari publice, de la cei mai importanti lideri politici ai opozitiei - dezirabili sef al statului, respectiv presedinte al Senatului Romaniei -, asupra dreptului sau de veto in raport cu nominalizarea candidatilor la portofoliile ministeriale. Aceasta este mutarea penultima, posibil decisiva, pe tabla de sah a scenei politice romanesti. Poate ca astfel se va pune capat, in sfarsit, afluentei de persoane incompetente pe posturi de prima marime, in statul roman. Fiinte arogante, a caror experienta anterioara, studii de specialitate si abilitati nu au nimic in comun cu domeniul in varful caruia au fost protapite doar in virtutea interesului... partinic. A se citi: a obligatiilor, dintre cele mai diverse, ale unor decidenti dintr-un partid sau altul. Randurile de fata nu vizeaza insa calitatile dezirabile ale viitorilor ministri. Desi, la Ministerul Apararii Nationale, profesionistii militari au un ochi bine format si il citesc, din prima clipa, pe cel desemnat sa le fie sef politic. Astfel, opt protagonisti ai vietii politice interne au fost pana acum ministrii civili pusi sa reformeze, sa restructureze si sa integreze treptat organismul militar autohton in structurile euroatlantice de profil. Gheorghe Tinca, Victor Babiuc, Constantin Dudu Ionescu, Sorin Frunzaverde (de doua ori), Ioan Mircea Pascu, Teodor Atanasiu, Teodor Melescanu si Mihai Stanisoara au dat zilnic examen in fata fortei care conteaza in Armata Romaniei. Cea nevazuta. Fara de care niciun ordin scris, sau verbal, dat telefonic, chiar si pe un ton imperativ, nu ar fi fost executat. Este multimea celor care exercita actul de comanda. Incepand cu cel numit in fruntea unei simple grupe si continuand pana la acela care conduce Statul Major General. Intr-un cuvant: comandantii. Acestia au imortalizat pe fiecare dintre cei mentionati mai sus, cu luminile si umbrele sale, in memoria vie a comunitatii militarilor activi sau rezervisti: Tinca - diplomatul abil; Babiuc - tacutul eficient; Dudu Ionescu - junele dinamic; Frunzaverde - dominatorul fara complexe; Pascu - vioi in relatiile externe; Atanasiu - bine intentionat, insa fara echipa; Melescanu - prudent si discret; Stanisoara - no comment. Fiecare dintre ei a fost secondat de secretari de stat. Aici fiind si ... cuiul lui Pepelea. Pentru ca ar trebui ca viitorul premier sa aiba ultimul cuvant si cu privire la selectarea celor meniti sa il sprijine pe ministru in materializarea obiectelor propuse intr-un domeniu, in cazul de fata fiind cel al apararii. Altfel? O sa se repete situatia in care una scrie in fisa postului unui secretar de stat si altceva pe diplomele din dosarul candidatului, indiferent de sex si varsta. Iar asteptarile profesionistilor - in speta, cei in uniforma militara -, converg spre decizii bazate pe expertize calificate, care sa nu poata fi stopate de bunul plac al unor neica nimeni. Iar daca va deveni Germania modelul benefic pentru administratia din Romania, sugeram viitorului ministru al Apararii sa solicite, pentru informarea sa si a premierului, criteriile dupa care sunt selectati si numiti secretarii de stat la Berlin. Acolo, cand un oficial isi atinge gradul de incompetenta, isi asuma responsabilitatea si isi prezinta imediat demisia. La noi? Nu inca...