ll Radu Tuculescu, pentru ca esti si violonist, nu numai scriitor, prima mea intrebare este legata de muzica: Care concert "pentru vioara si orchestra" este cel mai aproape de spiritul si de inima ta? In mod firesc, ar trebui sa raspund ca este "Concert pentru vioara si orchestra" de Radu Tuculescu! In antologia "Generatia 80 in proza scurta" (Ed. Paralela 45, 1996) am o povestire care poarta exact acest titlu! Dar te referi la muzica, desigur... Am cantat cu aceeasi placere, Con�certul lui Haciaturian, dar si "Simfonia spaniola" de Lalo. "Spiritul" aspru, aproape razboinic, de luptator amestecat cu cel al exuberantei poetice, al dansului, al dragostei pasionale. N-am ocolit, insa, nici concertul in Mi major de Bach pe care-l mai cant, uneori, si azi. De altfel, pe Bach n-am sa-l "ocolesc" niciodata. Pentru simplul fapt ca impreuna cu el pot aluneca , firesc, de la rugaciune la... nebunia jazzului. ll De la "Portocale si cascadori" (1978, proza scurta) si pana la "Stalin, cu sapa-nainte!" (2009, roman), au mai fost cateva romane, volume de povestiri si teatru, precum si jurnale si cronici dramatice. Ai inceput de timpuriu "aventura " literara? Am inceput aventura in bogata biblioteca a tatalui meu, drept pentru care, pe la doisprezece ani am scris primul meu "roman" despre pirati, banditi si fete brune... Cam cu un astfel de "amestec" intre realitatea cruda si tumultoasa a vietii cu "cealalta" realitate, magica plus linistea bibliotecii, poate incepe si o aventura literara...A mea, cel putin, asa a inceput. Toate acestea apar in recentul meu roman "Stalin cu sapa-nainte", o carte scrisa-n alte tonalitati decat "Povestirile mameibatrane"... ll A ramas ceva de spus despre "mamabatrana" si nescris in roman? Mamabatrina a fost (si este...) un personaj fabulos. O femeie simpla, cu sapte clase care a inceput sa citeasca literatura universala la 85 de ani! Retinea doar "povestea", doar profilul spiritual al personajelor. Era o "povestasa" innascuta, plina de ironie si umor, chiar daca viata pe care a dus-o n-a fost deloc usoara. Traise intr-un loc atins (si) de aripa realismului magic si, poate, tocmai de aceea a rezistat mizeriilor vietii... Am multe pagini in caietele mele, nepu�blicate-n roman. Dar nu prea cred ca mamabatrana ar mai fi de acord sa le tiparesc... ll Nu te incomodeaza activitatea de redactor si realizator la TVR? Nu este o profesiune cam... cronofaga si agresiva? Din pacate, cum stii si tu foarte bine, nu se poate trai din scris. Am fost peste douazeci de ani redactor de radio, apoi am cantat la vioara in filarmonica clujeana timp de cinci ani, iar din '90 lucrez in televiziune si... incerc sa profit, cat ma mai tin puterile... Fac multe deplasari, cunosc numerosi oameni, ii provoc sa-mi povesteasca, iar carnetul pe care-l port cu mine se umple cu profiluri, caractere, intamplari si replici. Tot ce-i posibil ca dupa ce ma voi retrage, sa se nasca si un roman despre lucratorii din televiziune, un roman, desigur, agresiv.... ll Ce crezi despre politica de finantare a traducerilor literaturii noastre? Autorii ar trebui sa aiba cate un manager. Pentru asta e nevoie de bani si... de manageri inteligenti, abili, dar si pasionati de literatura. La Viena mi-a aparut, recent, volumul de proza "Cuptorul cu microunde (Romanul unui bloc in zece secvente)" tradus de un prieten (Zorin Diaconescu), din entuziasm... in urma cu 12 ani! Fara nicio finantare autohtona, a tot bantuit prin diverse edituri pina cand... O intamplare care, din pacate, nu se poate mereu repeta... Tot din intamplare, am fost descoperit pe Internet de un ceh care, tot din pur entuziasm, mi-a tradus piesele de teatru plus, romanul "Povestirile mameibatrine"! Acum traduce "Stalinul..." Grea munca. si facuta pe... degeaba. Teatrul "Orfeus" din Praga imi joaca o piesa, de trei stagiuni! Iar romanul asteapta...o finantare pentru a fi tiparit. Cum ziceam, mici puseuri. Pacat, pentru ca avem o literatura care poate concura, fara retineri, cu literatura universala. ll Exista si multi "ocupanti nelegali" ai unor locuri vizibile, in literatura noastra? Oho! Exista, multi! Ocupa tot soiul de locuri, unii s-au co�cotat pe... scaune inalte, pe fotolii, ba chiar si pe somptuoase canapele... Crezi ca merita amin�titi? Crezi ca se "rezolva" ceva, daca sunt aratati cu degetul? Doar timpul are rezolvarea. incet si sigur, le va sterge mutrele. Treptat si iremediabil... Bagandu-i, definitiv, in ceata... ll Imi place cum ai incheiat "Povestirile mameibatrine": "Cerul era un ochi urias ce nu putea clipi, de un albastru metalic, aspru..." Nu se putea sa nu ma gandesc la marele Ion Tuculescu, al carui nepot esti. Cum ar suna, daca ai nota muzical, "Ochii" pictati de el? Ion Tuculescu a fost un om extrem de religios, cum era si tatal meu, de altfel. Si-a petrecut mult timp din viata prin manastiri. Tablourile sale sunt, majoritatea, de inspiratie religioasa. Cum as transpune pe note ochii...? Poate te va mira dar... pe o muzica foarte aproape de negro-spirituals!

Iolanda MALAMEN - iolanda.malamen@ziua.ro