Ion PETRESCU, ion.petrescu@ziua.ro 

Inainte de a intra in Orasul Interzis, la invitatia oficialilor chinezi, presedintele Barack Obama a putut admira, marti, 17 noiembrie a.c., Piata Tiananmen. Pe laturile acesteia erau arborate steagurile SUA si ale tot mai puternicei Chine. In dreapta celebrei piete se afla cladirea parlamentului. Central, se inalta Monumentul Eroilor Poporului. Acolo vizitatorii pot vedea - intr-un sicriu de sticla, bine conservat, luminat puternic si pazit permanent de ofiteri dotati cu pistoale si manusi albe -, trupul lui Mao Tze Dong, in tunica militara, avand chipul marcat de un suras misterios. La stanga pietei este Muzeul National de Istorie. In acest perimetru, libertatea a fost ceruta de manifestantii din 1989. Aflat in spatele Pietei Tiananmen, Orasul Interzis a fost arealul rezervat impa�ratilor chinezi. La intrarea in actualul muzeu, Obama nu si-a putut retine un suras discret, la vederea tabloului urias cu portretul lui Mao. Acesta este menit sa reamin�teasca chinezilor ca statul comunist ramane o realitate (deocamdata) intangibila. Tabloul se afla in acelasi loc si cand au inceput demons�tratiile protestatarilor. Timp de sapte saptamani, de la moartea reformatorului comunist Hu Yaobang, la 15 aprilie 1989 - cand 1.000.000 de oameni s-au adunat la funeraliile sale, in Piata Tiananmen -, pana la aparitia tancurilor, pe 4 iunie, studentii chinezi au cerut reforme democratice, economie de piata si renuntarea la autoritarismul guvernului comunist. Deng Xiaoping - conducatorul de facto al Chinei, in acea vreme - si-a dat seama ca protestantii nu vor ceda, mentinandu-si revendicarile, pe deplin justificate de coruptia generalizata si refuzul reformarii statului. Drept urmare, Deng a decis declararea legii martiale si chemarea unor unitati militare in Beijing. Trupele urmau sa preia paza institutiilor guvernamentale. Cateva camere de televiziune au fost instalate pe cladirile parlamentului si muzeului, din Piata Tiananmen. Acestea transmiteau imagini cu demonstrantii tineri, insotite de comentariile crainicilor oficiali, care sugerau implicarea unor forte straine in organizarea manifestatiilor. La 4 iunie 1989, trupele afluite la marginea capitalei chineze au primit ordin sa urmareasca emisiunile televiziunii oficiale. In acelasi timp, o coloana militara a pornit spre Piata Tiananmen, unde mai visau la libertate peste 10.000 de studenti. Populatia a iesit pe strazi, indignata de intentia previzibila a militarilor. Au fost oprite camionetele, cu soldati, care aveau armament fara... munitie. Telespectatorii vedeau uluiti, pe micul ecran, cum soldatilor din autovehicule li se rupeau uniformele, le erau smulse armele si erau loviti de cetatenii dezlantuiti. O asemenea umilire a armatei, transmisa la televizor, in direct, a avut efectul scontat. Cand Deng a dispus restabilirea ordinii in Beijing, militarii au actionat rapid, in forta si mai ales din convingere. Trupele au deschis focul inclusiv asupra civililor care nu ii amenintau... In Orasul Interzis, exista Curtea Obedientei Loiale. Acolo, la finalul vizitei sale in muzeu, Obama a semnat in Cartea de Onoare. Gandindu-se, poate, ca dincolo de zidurile inalte, in Piata Tiananmen, tancurile reinstaurasera, pe 5 iunie 1989, obedienta fata de statul comunist. Consolidata azi - chiar in absenta evolutiilor dezirabile in domeniul drepturilor omului -, prin evolutia rapida a Chinei spre statutul de superputere. Proiectie luata serios in calcul si la Casa Alba.