Poate doar Barack Obama sau, macar cineva din multimea de oameni care compun Administratia prezidentiala sa aiba vreo idee despre scopul turnurii la 180 de grade pe care o practica, acum, zambaretul din Biroul Oval. Pana la adjudecarea scrutinului prezidential, Obama a mers pe mana Europei si pe banii Israelului. Jucat bine, castigat. Castigat, intors spatele si cultivat doar relatii de complezenta. Atentia, dispozitiile si demersurile noului presedinte american s-au canalizat, dupa investirea oficiala din luna ianuarie anul acesta, spre cucerirea (cucerirea simpatiei, evident) continentului african si a Asiei. In ce priveste Asia, exceptia care confirma regula o constituie Pakistanul. Si poate nici Pakistanul n-ar avea aceasta soarta, daca varfurile americane, odata ajunse varfuri, nu ar suferi de o afectiune incurabila, transmisa din presedinte in presedinte, de a-si implica tara si a-si sacrifica oamenii in razboaie care nu-i afecteaza si, de fapt, nu-i privesc. Obama are stilul sau propriu de a pune ordine in dezordinea tot de el creata. A fost baiatul alintat al Europei, politicos, fermecator, jovial - pana cand s-a instalat in Biroul Oval. Pe urma, fara sa inchida cuiva telefonul in nas, a mai racit treptat si fara ostentatie prietenia cu liderii batranului continent. Mai rarut, ca-i mai dragut, spune o inteleapta vorba romaneasca, cu mare valoare de adevar. Se vede, insa, ca Obama o stie si o aplica. Cum orice campanie electorala implica nu numai simpatie, ci si fonduri, succesorul texanului republican George W. Bush s-a servit cu nadejde din banii evreilor, atat ai celor din Israel, cat si ai celor imigrati in America. Dar nici cu evreii n-a facut sat. Le-a explicat clar, prin intermediul emisarilor sai, ca nu vor primi niciun sprijin in directia reluarii negocierilor pentru pacea cu palestinienii, atat timp cat israelienii nu vor ingheta colonizarea Cisiordaniei, stabilindu-si mini-asezari pe teritoriul acordat palestinienilor in 1948, prin decizia Natiunilor Unite. Europa, fentata, Israelul, faultat. Obama trece la ale lui. Presedintele american si-a trimis intr-un periplu african un om foarte priceput si experimentat in probleme externe si relatii umane: Hillary Clinton, fosta Prima Doamna a Americii, in zilele ei bune. Este vorba de zilele bune ale Americii, cand economia si prestigiul acestei tari au renascut, desi Bush Senior le abandonase intr-o conditie de neinvidiat, dupa dificilul razboi din Golf, cu tot ceea ce a implicat acesta, incepand de la recesiunea economica, pana la traume morale in masa care au marcat tinerii trimisi pe front. Hillary s-a descurcat mai mult decat foarte bine in Africa, luandu-i o piatra de pe inima sefului sau. Obama a considerat ca nu este bine sa te opresti in timpul maratonului, intrucat, iesindu-ti din ritm, exista riscul sa nu mai poti continua. Asa ca, impartind misiunile cu Hillary Clinton, a decis sa lanseze ofensiva diplomatica in Asia. Dupa Japonia, unde, conform protocolului, s-a inclinat in fata imparatului Hirohito, presa SUA a fost cam suparata, dar lucrurile s-au linistit. Urmatoarea etapa a fost China. Ei bine, in fata presedintelui Hu Jintao, Barack Obama nu s-a inclinat, tot din consideratii de protocol. I-a transmis omologului sau chinez numai de bine si l-a sfatuit sa respecte drepturile omului. Presa chineza "libera" s-a bucurat foarte mult de vizita, dar n-a pomenit nimic despre drepturile omului.

Ileana CORNEA - ileana.cornea@ziua.ro