Cristian UNTEANU - bs801401@skynet.be 

1. Toate trei inregistrarile au fost facute ilegal de catre nu se stie cine, in orice caz nu de catre una dintre institutiile abilitate prin lege. Ceea ce presupune ca in Romania anului 2009 functioneaza companii private de securitate care pot face, la cerere, asemenea inregistrari in afara cadrului legal. 2. Din momentul in care niciuna dintre institutiile abilitate nu au recunoscut ca au facut aceasta inregistrare, de ce oare SRI si Parchetul General nu s-au sesizat din oficiu si au inceput cercetarile pentru ceea ce inseamna, in mod clar, o incalcare flagranta a legii? 3. Fiecare dintre inregistrari are ca obiect sau subiect activitatea unui demnitar al statului roman care, in principiu, cel putin, ar fi trebuit sa beneficieze de o protectie informativa minimala. In cazul Comisiei Udrea, este vorba despre un personaj colectiv, adica membrii comisiei discutand in incinta Parlamentului Romaniei. 4. Este vorba, cel putin in cazu�rile Degeratu-Hayssam si SRS-Chireac-Macovei, despre doua personaje cu functii-cheie in statul roman (consilier pe pro�bleme de aparare si securitate al Presedintelui Romaniei si seful Agentiei Nationale pentru Integritate) si care, prin natura functiei, operand la nivelul secretului de stat, sunt prezumtive tinte ale unei operatiuni ostile. Se dovedeste ca, din nefericire, nivelul de protectie informativa, dar si calitatea acestuia, sunt zero barat, indiferent de institutia care trebuia sa faca acest lucru. Problema enorma pentru Biroul de securitate al NATO. 5. Doua dintre personajele viza�te de cele trei interceptari (Udrea si Macovei) au folosit transcrierile din interceptarile ilegale pentru aparare si justi�fi�care, atat publica la nivelul mass-media, cat si politica. Cum este posibil acest lucru intr-un stat de drept, de catre inalti demnitari, fara ca nimeni sa nu se sesizeze? 6. Cum este posibil ca organismele societatii civile sa nu aiba o reactie pe de o parte in ce priveste ilegalitatea interceptarilor, dar si, pe de alta parte, asupra manipularii implicite prin mass-media careia, "pe surse", i-au fost transmise transcrierile la momentul socotit oportun in campania politica? Este vorba despre o ecuatie extrem de complexa in care intra mult prea multe necunos�cute si care tin, fara niciun fel de indoiala, de traditia noastra de Fanar si de cultivarea extrem de atenta a unui climat de neincre�dere, ura si a unei perpetue dorinte de razbunare. Evident, printre datele ecuatiei se afla si dimensiunea morala a jocului. Numai ca, daca chiar vrem sa aplicam in practica noul cod deontologic adoptat de presa romana si salutat de colegii de la Federatia Internationala a Jurnalistilor, toate cazurile tre�buie sa beneficieze de aceeasi abordare. Nu ar trebui sa existe "interceptari bune" sau "scuza�bile" si altele "in scop de santaj". Interceptarile legale ar trebui sa fie cele bune, cele ilegale scoase (impreuna cu autorii lor) impo�triva profesiei. Fie ca este vorba de ziaristi, fie de politicieni, fie de inalti functionari publici. Moral�mente, daca mai acceptati acest termen, primele puse acum sub semnul intrebarii sunt institutiile care ar fi trebuit sa asigure ca asemenea lucruri nu se pot petrece, in conformitate cu an�ga�jamentele luate in momentul aderarii la NATO si UE. Dar uite ca aceste lucruri se pe�trec. Astept cu nerabdare si inca plin de speranta reactia dura a garantului Constitutiei si Prese�dintelui Tuturor Romanilor. Acum ar fi ultimul moment ad�misibil in logica politicii normale pentru ca Domnia-Sa sa ceara o ancheta aprofundata si urgenta asupra tuturor acestor trei cazuri. Deocamdata, o tacere cel putin inexplicabila si care face rau a ceea ce a mai ramas din prestigiul si imaginea Romaniei. Daca nu se va reactiona cumva, se va cadea intr-o plasa profunda, iar capatul navodului nu se afla in Romania.