Nu e cu nimic mai limpede de ce dl Lucian Croitoru, distins economist, s-a po�menit recitand poeme de Blaga de la tribuna Parla�mentului, sau de ce acelasi domn Croitoru s-a pome�nit, pur si simplu, la acea tribuna. Are ceva ingrijo�rator - as spune chiar male�fic daca n-ar insemna sa-i dau prea mare importanta - actiunea politica a dlui presedinte Basescu si a urmasilor lui: face de ras pe toti cei care se apropie prea tare de tronul lui Zeus.
Reflectati un pic: nu era dl Boc un ins mai degraba simpatic si articulat, pe vremea cand, darz precum croitorasul cel viteaz, se razboia in Parlament cu sapte hidre pesediste de-odata? Nu ne-a fost tuturor teama pentru el cand a cazut de la doi metri? Acuma, cand s-a prabusit mult mai de sus in ochii opiniei publice prin tirul neintrerupt de legi prost concepute si explicate aiurea, prin turuiala guresa fara miez cu care ne impoaie urechile de un an si mai bine - numai de simpatia noastra n-are parte. Iar faptul ca Parlamentul i-a tras o chelfaneala simbolica ne-a racorit, dar nu ne-a facut sa-l compatimim niciun pic:
cioc-boc, treci la loc, ca sa vorbesc si eu in rime.
Dl Boc nu e un caz izolat. Banuiesc ca pentru multi dintre noi, dl Sever Voinescu era candva o prezenta agreabila, uneori chiar interesanta. Azi, dl Voinescu se remarca drept neobosit emitator de jalnice sofisme "pe linie". Nu stiu daca l-as insulta sau i-as recunoaste doar meritele daca as banui ca se numara printre ideologii care elaboreaza aceasta linie, dar, oricum, recita cu atata seninatate cele mai chinuite si mai false rationamente pe care le-am auzit vreodata, incat mi-e si jena sa le reproduc aici.
De dl Cristian Preda imi pare de departe cel mai rau: l-am cunoscut bine cand era student, am colaborat direct in cadrul Administratiei Constantinescu, al Facultatii de Stiinte Politice, al actiunilor legate de Reuniunea la varf a Francofoniei, ca acum sa-l aud rostind fara nicio jena cugetari nedemne de un elev mediocru de liceu despre cum Parlamentul European ar putea fi Corpul ponderator al Parlamentului Romaniei? Nu pot crede, cel putin in acest ultim caz, ca e vorba de ignoranta. Nu se poate ca o persoana informata, care mai e si europarlamentar, sa nu stie ca, in conformitate cu Tratatul de la Lisabona, importanta parlamentelor nationale pentru legislatia UE urmeaza sa creasca considerabil, iar nu sa scada la jumatate, cum ar vrea dl. Basescu. Nu e ignoranta, e (doar) rea-credinta. Asa cum tot rea-credinta este si indignarea (perfect mimata) a regimentelor de pedelisti de ambe sexe care recita denunturi despre neconstitutionalitatea majoritatii parlamentare sau incalcarea regulilor democratice - de care si ei, si stapanul lor isi bat joc de dimineata pana seara. Nu dl Hoara, aceasta masina de tocat nervii, ma ingrijoreaza. Mi-e ciuda insa ca tineri politicieni inteligenti si instruiti se intrec cu dl Hoara in a recita lozinci inepte. Poate ca aceasta formidabila capacitate de compromitere a unor persoane nu lipsite de calitati, dar care, ca Hamlet, au un punct vulnerabil - excesul de ambitie? deficitul de simt al onoarei? - pervertirea acestora este cel mai periculos efect al razelor Basescu asupra anemonelor noastre intelectuale.
Grecii stiau prea bine: cei care au acaparat puterea in mod nelegitim si o exercita abuziv - tiranii, cum ii numeau ei - raspandesc in jur frica, obedienta si lipsa de cuviinta, ca o pandemie de gripa porcina.