Dupa toata agitatia generata de prostirea pe fata a alegatorilor in scrutinul pentru functia suprema, desfasurat pe 20 august, Hamid Karzai a reusit sa ramana pe fotoliul sau de presedinte. Cu 49,6 procente din totalul sufragiilor, scor ce-i conferea un avantaj mai mult decat confortabil asupra singurului sau rival cu sanse, respectiv fostul ministrul de Externe, Abdullah Abdullah, creditat cu numai 30,59%, realesul si-a reluat, linistit, activitatea de stapan absolut al Afganistanului. Numararile, renumararile, invalidarile de buletine, protestele stradale si presiunile internationale nu l-au impresionat deloc pe ultraconservatorul lider de la Kabul. Nu l-a deranjat faptul ca au existat circumscriptii in care s-au ivit din urne mai multe buletine decat votanti inscrisi pe liste, nu l-au deranjat nici listele grosolan falsificate, n-a auzit nici numeroasele voci care solicitau reluarea scrutinului. Intr-un final, Karzai a decis sa accepte un al doilea tur electoral, programat, in consens cu Abdullah, pentru data de 7 noiembrie. Desi n-a ratat ocazia de a poza putintel in victima a presiunilor internationale, in special din partea SUA si a Marii Britanii, "presedintele" persecutat a tinut sa precizeze ca a acceptat reluarea votului, asa, de dragul adevarului si din dorinta de a elimina orice suspiciune in privinta corectitudinii alegerilor din august. Abdullah a considerat aceasta provocare drept o sansa de a castiga competitia si a prelua fraiele statului unde seful este Islamul intr-o tara cu adevarat democratica si cu adevarat angajata pe drumul progresului. Dar (intotdeauna exista un "dar"), pentru ca sa-si poata valorifica sansa, fostul ministru de Externe ar fi avut nevoie de o lupta politica cinstita. Atunci cand adversarul se numeste Hamid Karzai este oarecum utopic sa speri in fair-play. Adversarul auto-realesului sef de stat stia foarte bine ca organismul abilitat sa se pronunte asupra modului de derulare a alegerilor, Comisia Electorala Independenta, este atat de independenta incat Karzai o invarte pe degetul mic. Abdullah a vrut sa plece in a doua cursa cu un arbitru, daca nu chiar imaculat (pentru ca un asemenea personaj nu exista), macar ceva mai putin patat. Astfel, el a solicitat inlocuirea presedintelui comisiei, Azizullah Ludin, despre care se stie clar ca se muleaza pe ordinele lui Karzai precum lutul pe roata olarului. Dupa cum era de asteptat, dorinta lui Abdullah a fost ignorata. Or, fostul sef al diplomatiei de la Kabul sufera de nesansa, nu de prostie. Astfel, in momentul in care a constatat ca nu are nici un rost sa spere intr-o competitie echitabila, si-a anuntat retragerea. Un gest cam spectacular, dezamagitor pentru multi dintre cei care l-au sustinut, pe fata, asumandu-si consecintele si neincetand sa spere, dar un gest cu adevarat elegant si altruist. Pur si simplu, si-a calcat pe ambitii, si-a calcat pe mandrie, pentru a evita noi chinuri fizice, psihice si materiale in randurile sustinatorilor sai. In concluzie, Karzai, ramas sa se intreaca doar el cu el, a fost proclamat presedinte de catre Comisia Electorala Independenta. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, care sosise in Afganistan pentru a-i convinge pe cei doi contracandidati sa organizeze un scrutin corect, a fost obligat sa accepte situatia. Ce sa-i mai spuna comunitatea internationala lui Karzai? Sa-l felicite, poate, sa-i dea niste sfaturi, niste bani si, mai ales, sa-i mai trimita niste militari.

Ileana CORNEA - ileana.cornea@ziua.ro