Cristian UNTEANU - bs801401@skynet.be 

Iar cei care le aleg incearca sa intuiasca daca imaginile res�pec�tive, desprinse din istorie, pot sa mai aiba putere de con�vingere si in acest mo�ment si nu sunt doar relicve de muzeu. Iar daca echipa lui Traian Basescu a decis sa propuna o asemenea ima�gistica, asta presupune ca s-a decis ca a sosit timpul ca Eroul Providential sa fie de acum inainte ancorat in galeria marilor justitiari ai neamului. Voievod adica, cel pentru care buzduganul era instrumentul simbolic al puterii, dar si obiectul cu care, in mod regulat, se sfaramau falcile boierilor dusmani imediat dupa revenirea mai mult sau mai putin episodica la putere, sub firmanul Inaltei Porti. Intr-adevar, imagine de forta, mult mai expresiva decat cea a sceptrului regal, imprumutata de regii nostri de la curtile vestice, traditie preluata si de Ceausescu in portretele infatisandu-l in calitate de Presedinte al Romaniei. Acum ne intoarcem mai departe in timp pentru a cauta o credibilizare a puterii. Absolut normal, pentru ca, de fapt, in Fanar ne regasim noi, cu toti ai nostri puternici ai zilei. De fapt, poate pe nedrept ne rusinam de aceasta perioada istorica ce ne-a definit fiinta si ambitiile nationale. In ea poate ne-am simtit cel mai bine, atunci jocurile se faceau la fel de murdar si pe fata ca acum, atunci puterea se platea cu pungile de bani, atunci familiile boieresti isi jucau influentele si sprijinul financiar intr-o logica de tip mafiot. Cu riscul ca batalia sa fie realmente, ca si acum, pe viata si pe moarte, instrumentul puterii fiind buzduganul domnesc. Ceva asemanator va sa vina iar. Daca asta vrea poporul, asta va avea. Odata s-a multumit doar cu capul lui Motoc. Acum va vrea mai multe, asta stiindu-se bine si ca Voievoda vrea si el sange. Toti viseaza, ascunsi bine sub plapuma, sa poata avea puterea care-i permitea tarului tuturor Rusiilor sa transforme intr-o singura zi de uriasa hecatomba piata din fata Kremlinului in Piata Rosie. N-a mers o data cu tepele din Piata Victoriei. Poate, cine stie, a doua oara tot iese ceva. Am o singura problema. Poate nerelevanta. Poate absolut insignifianta. Totusi, in 2009, intr-o tara membra NATO si UE, prin ce trucaj s-ar putea suprapune imaginea Omului cu Buzduganul peste steagul instelat al UE sau cel al Aliantei Atlanticului de Nord? Sigur ca nu se poate. Numai ca, pe fond, asta este uriasa noastra problema: nu stim nici unde suntem cu adevarat, si nici spre ce lume vrem sa mergem. Din nou, alegerea viitorului vine in conditii de criza. De data asta una de foarte mari proportii, de natura economica si sociala, amenintand insasi supravietuirea noastra in conditii de normalitate europeana. De unde, poate, explicabil, reflexul buzduganului, credibil in secolul XX poate la Bokassa I-ul sau Idi Amin Dada. Dar noi, asa cum se pare, zicem ca apartinem altui spatiu, altor mentalitati, altui viitor institutional! Poate ca nu. Poate ca totul este doar joc de fatada inventat pentru a intra intr-un circuit de bani comunitari, si acela virtual deocamdata, in timp ce adevarata Romanie trebuie pregatita pentru venirea buzduganului repede zdrobitor de falci. Posibil, probabil si chiar de inteles. Numai ca, daca asa stau lucrurile, sa ne gandim bine carui spatiu ii vom apartine, caci operatiunea buzdugan nu ne confirma destinul european.