Ioan GROSAN, ioan.grosan@ziua.ro 

O buna cunostinta de-a mea din Maramures, membra PDL, mi-a povestit deunazi, cu o usoara ingrijorare, ca spre deosebire de alte campanii electorale, cea de acum e la o intensitate si-o cheltuiala de timp (adica bani) cum ea n-a mai vazut. Concret, distinsa doamna mi-a spus ca au fost convocati la sediul partidului din micul orasel unde domiciliaza toti membrii PDL si li s-au dat, printre altele, urmatoarele sarcini: 1. Sa mearga din casa-n casa, in zona unde stau, si sa-ncerce sa-i convinga pe oameni, cu vorba buna, sa-l voteze pe Traian Basescu, pentru ca... si-aici urmeaza toate argu�mentele-cliseu ale portocaliilor. (Mie asta-mi aduce aminte de "fonciirea" din "Morometii" lui Marin Preda, cand oamenii fiscului interbelic umblau din casa-n casa sa stranga impozitele; vorba - parafrazata - a lui Traian Basescu: "De ce le-a fost frica, n-au scapat"). 2. Formele de persuasiune nu trebuie sa fie directe, brutale, amenintatoare, ci subtile, in�directe, subliminale. Si cunostinta mea mi-a dat un exemplu. Ea trebuia sa mearga la o matusa cam nehotarata electoral si sa zica: "Vai, matusica, ce bune haiosuri am mancat aici la dumneata cand eram mica! De ce nu mai faci asa cum numai dumneata stii?" "Pai - se presupune c-ar zice matusa - n-am faina!" "Stai ca-ti aduc eu, de la noi, de la partid!" - se ofera ime�diat cunostinta mea. Si-n timp ce-ar savura haiosurile intr-adevar excelente, i-ar strecura matusii asa, in treacat: "Si presedintelui Basescu ii plac tare mult haiosurile..." Jur ca exemplul nu e inventat. si cate din astea nu vor mai fi! Cert este ca democratii se mobilizeaza acum cum n-au mai facut-o niciodata in efemera lor existenta. Sa fie acesta un semn? Si daca da, de care?