Cristian Unteanu, bs801401@skynet.be 

Absolut fenomenala reactia respinsilor pe banda din ceea ce fuse, macar pe hartie, asa numitul "Guvern Croitoru". La iesirea de la audierile de la comisiile parlamentare de specialitate erau perfect destinsi, linistiti, uneori chiar cu zambetul pe buze. N-am vazut niciun fel de regrete sau vreo rusine oarecare la toti cei care tocmai primisera un sut in fundul reputatiei lor de ultra-competenti pe scara Boc-Basescu. Bun, nu le sta in fire, poate aceasta liniste lunara si detasare apostolica fata de realitate a fost si criteriul de selectie in calitate de ministri-victime pe altarul jocurilor puterii. Dar nici macar asta nu este totalmente stupefiant, ci fraza pe care, cu totii, o repetau cu profunda convingere: imi pare rau ca aveam prieteni in sala, oameni de bine, dar ce puteau ei sa faca daca partidul ordonase invers! Confirmau astfel cel mai grav esec al democratiei noastre la fel de incipienta si originala ca acum 20 de ani, adica o credinta oarba in principiul cumetriei politice. Nu faptul ca au fost declarati incompetenti i-a suparat caci, folosind termenii ministrului cultural Paleologu, chiar si pleasca Basescu trebuia sa-si arate odata limitele. Nu, ce le-a indurerat sufletul este ca prietenii din sala nu au mai votat ca pe vremuri, pe smen sau interese de sleahta. Asta este de neinteles pentru ca, Doamne fereste si pazeste, ar putea da semnalul ca si in Romania partidele ar putea sa functioneze ca blocuri de vot unitare, ca la "ailalti" si nu la mica intelegere si pe baza unor intelegeri subterane. Si pentru ca spectacolul sa fie complet, ministrii sutuiti la Parlament aveau pregatit un text comun de final, dat de strategii de la partid: aici n-a fost discutata competenta, votul a fost politic! Pai, scuzati, in politica despre ce ar trebui sa fie vorba? Dar toata povestea asta este trista si ridicola. Grav mi se pare ca circul era deja progra�mat si anticipat de Traian Basescu, cu multe zile inainte ca guvernul asta fantosa sa intre in circuitul audierilor parlamentare. De atunci, persoanele informate ale PDL, Traian Basescu si Elena Udrea, vorbeau deja despre prega�tirea unei noi propuneri de premier. Carevasazica, ina�inte de a-l scoate la rampa, sarmanul Croitoru era mortulviu ce se dadea de ceasul mortii sa formeze guvern, sa vorbeasca cu "persoane competente" de la BNR, compromitandu-i si pe aceia in conditiile in care toti cei care nu proveneau din guvenul demisionar Boc erau programati deja sa vina din curtea Cotroceniului! Ar fi bine daca joaca asta absolut sordida (dar cum altfel, in noroiul de pe Dambovita) ar fi ramas ascunsa undeva si nebagata in seama precum Romania pe plan international. Numai ca nebagarea asta in seama, absolut reala si in crestere exponentiala in ultimii doi-trei ani, intr-o prima faza nu ne-a adus posturile la care aveam dreptul in functie de suprafata si populatia unei tari membre UE. Acum incep efectele de retorsiune pe plan economic. Si ele sunt de-abia la inceput caci, daca haosul va continua, este posibila o punere in carantina a tarii noastre pana cand evolutia actuala va fi inversata si vom reveni la un comportament normal. Sau cat de cat normal. Intre timp, asa cum am scris in aceasta rubrica de luni si luni de zile, pierdem bani, un miliard de euro pe care UE nu vrea sa-i mai dea unei tari cu comportamente aberante si, ca atare, trebuie sa ne imprumutam cu alte doua si sa mai platim 1,4 miliarde, cota Romaniei la bugetul UE. Toata lumea il injura pe dl Patapievici si expozitiile organizate de ICR in lume, pe banii natiunii. Fals. Eu am va�zut una, intr-un spatiu enorm, la Venetia. Era o camera goala, mare, alba, imprejmuita de jur imprejur cu niste bete legate intre ele de o banda de tifon medicinal. Un singur exponat: o placa pe care scria "Estetica Nimicului". Mi se pare un rezumat genial a ceea ce a ajuns sa fie Romania europeana a anului 2009, pregatindu-se cu nesat sa afle singurul secret care mai sta in fata implinirii existentei plenare a poporului: iese referendumul ca sa se aleaga Basescu inca o data sau nu? In rest, ne ramane Patapievici si opera mai susmentionata si platita, cu drag si respect, din banii dumneavoastra.