Sfanta Coroana maghiara, atribuita in mod eronat primului rege al Ungariei, canonizat ca Sfantul Stefan in anul 1083, a fost folosita de-a lungul istoriei ca un puternic instrument politic si de manipulare. In anul 2003, istoricul maghiar Laszlo Peter, profesor de istorie a Ungariei in cadrul University College din Londra, a publicat un studiu intitulat "Sfanta Coroana a Ungariei - Vizibil si Invizibil", in care face o analiza detaliata a evolutiei simbolurilor atasate acesteia de-a lungul timpului, in functie de conjunctura politica. Subliniind faptul ca, coroana, poate cea mai importanta relicva a Ungariei, nu a fost analizata suficient de mult pentru a pune capat speculatiilor referitoare la originea si doc�trina sa, Peter afirma ca, pornind de la o cercetare pur istorica, a ajuns la o serie de concluzii extrem de interesante, care nu pot fi se�parate de factorul politic. Coroana - mai importanta ca regele Paradoxal, cu toate ca Sfanta Coroana e considerata cel mai important simbol al Ungariei, asa cum arata si autorul in studiul sau, literatura de specialitate a ajuns la un consens in privinta a doua chestiunui: in primul rand, coroana care in prezent este pastrata in cladirea Parlamentului de la Budapesta, nu a apartinut niciodata Sfantului Stefan, iar in al doilea rand, ea a fost realizata din mai multe elemente provenite din regiuni diferite, asamblate ulterior (aceasta este formata din trei elemente: coroana greaca, coroana latina si crucea). Desi multi cercetatori sustin ca ea fost realizata chiar in anul 1000, momentul incoronarii regelui Stefan, se para ca aceasta a primit forma actuala in jurul anului 1270. Mai mult, in anul 1292, Andrei al III-lea "Venetianul"(1290 - 1301), ultimul rege al dinastiei arpadiene, a fost primul care a sustinut ca poarta chiar coroana Sfantului Stefan. Practic, pana atunci nu se pomeneste nimic despre existenta unei coroane, desi in cele trei secole, la conducerea Ungarie s-au succedat mai multe generatii. Studiul din 2003 concluzioneaza ca, daca in momentul incoronarii, Stefan I al Ungariei a primit intr-adevar o coroana din partea Papei, asa cum spun unele cronici (existand posibilitatea ca binecuvantarea Papei sa fi fost doar una simbolica ), in mod sigur aceasta nu este cea din pastrata in prezent in Parlamentul ungar. Istoricul demonstreaza astfel ca acest adevarat cult al coroanei se bazeaza pe argumente istorice care spun cu totul altceva. Primele mistificari O alta chestiune interesenata este faptul ca Stefan I al Ungariei, conducatorul care a reusit sa organizeze aceast popor nomad si sa-l crestineze, a fost "venerat" de-a lungul timpului ca fiind primul reformator, desi primele coduri legislative care ii porta numele au aparut la mai multi ani dupa moartea sa. In anul 1083, Stefan I a fost canonizat, cu acordul Papei, de acest lucru profitand urmasii sai, care in secolul XIII au intorodus ideea de "sancti progenitores nostri". Combinand mai multe elemente crestine si pagane, acestia i-au atribuit dinastiei arpadiene o serie de atribute divine. Ei doreau sa inradacineze credinta conform careia, daca Sfantul Stefan a fost binecuvantat de Papa, dovada fiind coroana, el devine trimisul lui Dumnezeu pe pamant. Transferul coroanei insemna practic transferul acestui atribut catre fiecare urmas. Regii erau incoronati in Biserica, deoarece aceasta ceremonie era echivalentul binecuvantarii Papei. Regii dinastiei arpadiene au inteles faptul ca falsa Sfanta Coroana era garantul puterii si au folosit-o ca atare. Astfel se explica si de ce Ungaria este un caz particular in aceasta privinta: cu toatre ca aceasta traditie a aparut mai tarziu aici, ea a rezistat mai mult decat in orice stat din Europa. Mitul a prins radacini si a dus la o adevarata competitie pentru posesia ei, deoarece noul rege era recunoscut doar daca era incoronat cu aceasta coroana. In anul 1301, Carol Robert de Anjou, a devenit regele Ungariei sub numele de Carol I, dar a primit binecuvantarea doar in 1309. Cu toate acestea, el nu a putut prelua tronul decat in anul 1310, moment in care a intrat in posesia coroanei. In 1458, Matei Corvin devine rege al Ungariei, dar nu este incoronat decat in 1464, dupa ce ii plateste imparatului Frederic al III-lea o mare suma de bani si rascumpara coroana. Potrivit cronicarilor vremii, in anul 1309 Cardinalul Gentilis de Montefiori, delegatul Papei, ar fi afirmat ca a constatat cu uimire ca pentru maghiari, coroana e mai importanta ca regele. Citandu-l pe unul din viceregii lui Matei Corvin, Mihaly Guti Orszagh, istoricul curtii scria in 1495 ca, "atata timp cat are Sfanta Coroana, chiar si un bou trebuie tratat cu respect si considerat rege sfant". Cultul unui obiect Odata cu venirea la conducera Ungariei a dinastiei de Habsburg, coroana a primit noi seminificatii. Pastrand intregul ceremonial de incoronare, pentru a nu-i stirbi "atributele sfinte", habsburgii au transformat coroana intr-un simbol al dominatiei lor si o garantiei impotriva incoronarii unor regi straini. Un alt exemplu relevant referitor la acest cult al coroanei este relatarea lui Joszef Keresztesi, un pastor protestant, care descria disperarea maghiarilor din anul 1784, cand imparatul Iosif al II-lea a hotarat sa mute Sfanta Coroana la Viena. Avand in vedere ca momentul a coincis cu aparitia unei crize econiomice, populatia era convisa ca din cauza acestui gest nesabuit al imparatului, Dumnezeu i-a pedepsit. In anul 1790, Iosif al II-lea a fost nevoit sa repatrieze coroana, aceasta fiind pastrata in Castelul Buda. Revenirea coroanei in tara a fost sarbatorita cu mare fast (i-au fost inchinate poeme si cantece), iar oamenii vorbeau despre ea ca despre o persoana. Cultul coroanei devenise atat de puternic in Ungaria incat nu mai era nevoie, asa cum se intamplase in alte zone, de inventarea unor teorii potrivit carora "regele nu moare niciodata", sau ca acesta are doua trupuri, "unul fizic si unul politic". La inceputul secolului XIX, Sfanta Coroana a continuat sa fie principalul simbol al puterii, lupta pentru conducere fiind in continuare o cursa pentru posesia ei. In anul 1849, coroana a parasit Castelul Buda, fiind dusa in localitatea Debrecen, pentru a scapa de trupele conduse de Alfred I, Printul de Windish - Gratz. In luna august, dupa ce Ungaria a pierdut razboiul de independenta, coroana a fost ingropata in afara granitelor, autoritatile austriece avand nevoie de patru ani ca sa o gaseasca. Cu aceasta coroana au mai fost incoronati Franz Josef (in anul 1867) si ultimul rege al Ungariei, Carol al IV-lea (1916). Un alt episod care a contribuit la consolidarea importantei acestui simbol a fost ceremonia de incoronare a ultimului rege maghiar, in timpul careia coroana ar fi alunecat de pe capul lui Carol al IV-lea, incidenta care a fost perceput de toata lumea ca un semn rau (dupa doi ani regatul si imperiul au fost dizolvate). In 1944, Miklos Horthy, guvernatorul Ungariei, a ingropat corana inca odata, Ferenc Szalasi, premier si lider al Partidului Crucilor cu Sageti fiind cel care a dezgropat-o. Pentru a o proteja de trupele Armatei Rosii, corana a fost mutata inca odata in Germania. De aici corana a plecat catre Statele Unite, fiind pastrata la Fort Knox pana in anul 1987, cand autoritatile americane au returnat-o Ungariei. Coroana invizibila si Transilvania Autorul studiului considera ca, o analiza corecta a doctrinei Sfintei Coroane, ar trebui sa contina si o referire la cea ce el numeste "coroana invizibila", adica o detaliere a atributelor pe care le-a primit coroana de-a lungul timpului, in functie de contexul istoric si politic. Poate una din cele mai importante perioade ale evolutiei doctrinei Sfintei Coroane a fost cea cuprinsa intre anii 1790 - 1930. Daca pana atunci coroana nu era asociata cu ideea de teritoriu (stat), incepand cu anul 1790, acesta a prins contur. Juristii din secolul XIX sunt cei care au pus bazele doctrinei, initiind o dezbatere cu privire la rolul, originea semnificatia si legitimitatea coroanei. Tot ei au fost cei care au identificat coroana ca "sursa a identitatii nationale". Desi acestia nu au ajuns la un consens in toate privintele, potrivit istoricului maghiar, in 1790 nobilii maghiari au preluat o parte din ideile juristilor si au lansat pentru prima data teoria ca Transilvania este parte a Ungariei, "ca teritoriu al Sfintei Coroane". Dupa 1830, acestia au mers mai departe, sustinand ideea ca toate "teritoriile Sfintei Coroane" ar trebui unite intr-un singur sistem guvernamentral, punand astfel bazele formarii statului ungar. In aceasta perioada, istoria a suferit si ea o serie de modificari pentru a putea sustine acest argument; practic, imaginea coroanei din perioada medievala a fost transformata intr-un argument in favoarea unificarii teritoriale. Desi legea din aprilie 1848, prin care se dorea unificare Ungariei prin anexarea Croatiei si Transilvaniei, s-a dovedit a fi un esec, obiectivul nu a fost abandonat, in 1867 reusindu-se unificarea "teritoriilor Sfintei Coroane", asa cum le numea Ferencz Deak (ministrul Justitiei in guvernul lui Lajos Batthyany). Chiar si Franz Josep si-a atribuit titlul de "succesor de drept al tronului si coroanei Ungariei si a teritoriilor asociate acesteia", el ramanand valabil pana la sfarsitul monarhiei. In aceasta perioada, rolul coroanei a oscilat practic intre ideea de garant al puterii si garant al integritatii teritoriale. Mai mult, toate polemicile privind simbolistica acesteia au mers pe doua idei principale, adesea confuze: pe de-o parte coroana era elementul defenitoriu pentru istoria si evolutia maghiarilor, avand in vedere ca aceasta provenea din perioada arpadiana; pe de alta parte, ea era simbolul "Ungariei Mari", teritoriu pe care Ungaria l-a ocupat in perioada imperiului, de care ea a dorit sa se desprinda. Inainte de dizolvarea Imperului Austro - Ungar, in octombrie 1918, politicienii maghiari au mers insa pe ideea ca, in cazul desprinderii Ungariei de Austria, "teritoriile Sfintei Coroane trebuie sa ramana unite deoarece ele reprezinta o singura entitate". Regatul fara rege si amiralul fara nave In perioada interbelica, Tratatul de la Trianon a reprezentat principala tinta a guvernelor maghiare in cadrul politicii revizioniste. Paradoxal, dupa caderea imperiului, doctrina Sfintei Coroane a inceput sa castige un loc din ce in ce mai insemnat in constiiinta nationala, in 1920 aceasta devenind ideologia oficiala a regimului, fiind principala justificare pentru pretentiile teritoriale care au un puternic ecou pana in prezent. In anul 1920, moment in care Parlamentul il alege pe Miklos Horthy ca regent al Ungariei, acesta afirma ca potrivit doctrinei Sfintei Coroane, Ungaria ramane regat, dar principala sursa a puterii nu este regele, ci coroana in sine. In martie 1943, regentul Horthy a instituit chiar si decoratia Ordinul Sfintei Coroane, care era acordata cetatenilor straini pentru serviciile aduse statului ungar, atat pe timp de pace, cat si pe timp de razboi.Ordinul Sfintei Coroane avea opt grade, dar a disparut dupa doar doi ani. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, odata cu venirea comunistilor la putere, doctrina coroanei a fost abandonata. Cu toate ca acesta a fost extrem de importanta de-a lungul secolelor, comunistii nu au putut trece cu vederea faptul ca ea era in stransa legatura cu institutiile monarhiei.

Ioan Tudor