Asa se intampla de ani de zile. Ortodocsii majoritari din blocurile apropiate le respectau romano-catolicilor ritualurile, multi dintre ei luand parte si la sarbatorirea Craciunului si a Pastelui, cand acesta nu coincidea cu al lor. Catedrala devenise, in anii co�munismului, un stalp de spri�jin pentru toti crestinii, mai ales in ceausism, cand se da�ra�mau biserici si se radeau de pe fata pamantului sate in�tregi romanesti. Cei care s-au apropiat cel mai mult, fiind sprijiniti sufleteste, de "Sf. Iosif", au fost greco-catolicii scosi in afara legii (1948), cei suferind rigorile unui regim totalitar si anticrestin. Pe ascuns, adica in clandes�tinitate, aici isi botezau copiii sau se casatoreau religios; mai mult, in cimitirul romano-catolic din Bucuresti, si-au gasit somnul de veci cativa dintre ierarhii uniti cu Roma, dupa ani de detentii si privatiuni, printre care episcopul-cardinal "in pectore" (in secret), Iuliu Hossu (1885-1970).
De doua saptamani, clopotele Catedralei bat in fiecare zi. Au un alt sunet, de parca ar veni invadatorii, ca pe vremuri, cand bisericile crestine romanesti anuntau, din deal in deal, venirea hunilor si mai tarziu a osmanlailor. Este o plangere si un avertisment, totodata; ce se intampla acum cu acest edificiu - una dintre cladirile simbol ecleziast-arhitecturale ale Bucurestiului - poate sa insemne mutilarea urbanistica a Capitalei si pe alte planuri. Pe vremea lui Ceausescu, bisericile erau daramate sau translate in spatele unor blocuri, sa nu fie vazute.
In urma cu doi ani, cand incepusera sapaturile pentru proiectul "Cathedral Plaza", de 19 etaje, care initial trebuia sa aiba doar cinci, am participat la actiunile de protest initiate de publicistul-exilat Doru Braia si sustinute de ziarul ZIUA, in vederea salvarii acestui centru de spiritualitate romaneasca. Eram acolo, incercand sa stopam ridicarea mastodontului aprobat de oficialii Primariei Capitalei,
in favoarea Societatii Millennium Building Development. Nu ne venea sa credem ca acest proiect poate sa fie adevarat, cu toate ca o instanta judecatoreasca, din Ploiesti (!), putea sa-l justifice, pe baza unor avize de principiu. Perimetrul fostului parculet de langa Catedrala fusese inconjurat cu placi metalice, de doi metri inaltime, sa nu se vada ce se intampla in interior. Mai multi "muncitori" incercau sa ne rupa randurile...
Acum, se cauta vinovati pentru semnarea unor decizii - ale Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Primariei si Ministerului Culturii - fara a se putea opri finalizarea lucrarilor celei mai monstruoase cladiri din Bucuresti, avand menirea sa acopere Catedrala. Si se uita ca la "Sf. Iosif" a avut loc seculara intalnire a Patriarhului Teoctist cu Sanctitatea Sa Ioan Paul al ll-lea, intr-o slujba ecumenica de talie universala. Trebuie salvat vechiul edificiu de cult, impotriva rapacitatii unor afaceristi, care n-au nimic comun cu credinta, precum inaintasii lor comunisti.
Bat clopotele peste Cismigiu, pentru a alunga invazia de politruci, inchinatori la toate moastele aducatoare de bani si profituri electorale. Le aud, dar din balcon nu mai vad decat schelaria metalica a monstrului "capitalist".