Asta nu ma poate insa obliga sa-i acord dlui Basescu increderea pe care i-o refuz dlui Nastase. Sunt convinsa ca o dezbatere publica intre d-nii Nastase si Basescu poate racori multe frustrari, si ca prezidentiabilul DA stie sa exploateze de minune orice vulnerabilitate a adversarului, sa starneasca hohote de ras liberator, sa-i dea pumni cat mai putin metaforici in nas Arogantei Sale si sa-i entuzias�meze pe toti cei care nu au avut posibilitatea - sau curajul - de a o face cu metaforele pro�prii. Nu ma simt insa in stare sa-i acord acelasi credit d-lui Basescu - virtual presedinte al Romaniei, si ma incearca banu�iala ca si cei care se supa�ra pe mine ca o spun deschis se supara de fapt fiindca le e la fel de greu sa-l vada exercitand cum se cuvine cea mai inalta magistratura in stat.
De ce ne-a fost frica nu am scapat. Dar teama mi-e ca, in toamna lui 2004, nu doar cei care ma mustrau pentru neincrederea in Traian Basescu plangand duios pe "ruinurile" lui "draga Stolo", si nici macar eu insami, nu banuiam ca "raul cel mic" era un rau atat de mare (si de uscat). Stiam ca ataca violent si necrutator persoane - adversari de-a valma cu prieteni (dl. Petre Roman stie ce spun). Dar nu imi imaginam ca poate ataca salbatic institutii fundamentale ale statului de drept, cu intentia nicio clipa ascunsa de a le distruge iremediabil, ca un Vadim voios fara ochelari negri.
Modelul "aici sunt banii dvs." ar fi trebuit sa-mi dea de gandit. Dl. Basescu chiar ne spunea atunci ca banii nostri zac in hartoapele acelea atat de dragi amicilor sai, regii asfaltului. Am aflat ulterior ca pana si placutele care ne aruncau acest adevar drept in ochi erau o afacere banoasa de care profitase ministrul Transporturilor. Cand l-am vazut pe afise cat blocul cu Constitutia Romaniei in brate, mizand totul "pe o singura carte", trebuia sa stiu ceea ce abia daca am banuit - ca are de gand sa faca praf si constitutia, nu numai drumurile.
Nici nu mai au glas, nici analistii, nici oamenii politici, sa spuna publicului spectator ca, daca vor fi mai putini parlamentari, fiecare dintre ei va costa dublu decat acum, din cauza costurilor faraonice ale "Casei Poporului". Oare fiindca sunt sufocati de enormitatea inventiilor prezidentiale, ori fiindca toti stim de fapt ca nu e vorba de costuri, ci de exploatarea politica a invidiei oarbe, exact ca pe vremea comunistilor pe care ii imita pretinzand ca-i condamna? Strigand "Curat constitutional, da' umflati-i!", dl. Basescu a inventat solutia listei unice de votanti, prin care, daca ma duc la vot, il ajut la referendum, si daca nu - il ajut la procente.
Nu pot sa cred ca un presedinte care se uita poncis la concetatenii lui de pe afise cat casa si ranjeste amenintator cum ca "de ce ne e frica nu vom scapa" va scapa de ce-i e lui frica. Fiindca, stim bine, solutia dilemei nu e in mana contenciosului administrativ, si nici macar a Curtii Constitutionale: solutia e in mana fiecaruia dintre noi. Vom merge la vot si vom vota impotriva celor doua referendumuri inventate de dl. Basescu, cum vom vota si impotriva inventatorului.