Sorin ROSCA STANESCU, rosca@ziua.ro 

Dupa ce Traian Basescu va pierde alegerile, indiferent in favoarea cui, incepe cosmarul pentru PDL. Acest partid, la capatul anului, se va afla in pragul demantelarii. Mai mult chiar, in pragul colapsului. De ce afirm acest lucru? Cum va suporta PDL catastrofa pierderii alegerilor prezidentiale? Care va fi, ulterior, destinul acestui partid? Viata sa de dupa moarte? Partidul la care ma refer a fost parte a FSN. El s-a desprins din nava mama a formatiunii care a preluat activele si pasivele PCR, nu atat din motive ideologice, ci ca efect al unei lupte interne pentru putere intre un pol conservator, pastorit de Ion Iliescu, si unul reformator, condus de Petre Roman. Cei mai proeminenti fruntasi ai PDL-ului de azi, exceptandu-i pe liberalii disidenti, sunt la origine, la fel ca si Traian Basescu, tovarasi de drum ai lui Iliescu. La fel cum de-a lungul timpului PSD s-a modernizat ca partid, simultan cu evolutia fiecarui activist in parte, si Partidul Democrat a cunoscut o evolutie asemanatoare. Astfel incat, in prezent, ambele formatiuni sunt partide de tip european. Nici PSD, nici PD nu sunt partide istorice. Sunt in schimb formatiuni care au ajuns sa domine viata politica a Romaniei, dusmanindu-se reciproc, ca Abel si Cain. Pornite dintr-un trunchi comun si negandu-se astfel unul pe celalalt. Ce le deosebeste insa? PSD a ramas fidel statutului de partid de stanga si face parte din marea familie a socialistilor europeni. Partidul Democrat, in urma cu patru ani, a decis, dupa o idee a presedintelui Traian Basescu, ca este bine sa sara in cealalta extrema a spatiului politic. S-a dat de trei ori peste cap, precum broscuta din poveste, si din partid socialist s-a transformat in partid popular. Fara sa-si fi schimbat statutul, denumirea, sigla, simbolurile, imnul sau apucaturile liderilor sai. Cum-necum, fiind totusi un partid care are in spate 30 la suta dintre optiunile electoratului, PDL a fost primit in Partidul Popular European. Poate ca acest demers a fost sprijinit si de liberalii disidenti care, alaturandu-i-se lui Stolojan - ce-i drept un liberal mai vopsit - au trecut in tabara lui Traian Basescu. Sustinan�du-l pentru un al doilea mandat pe Basescu, PDL, odata cu esecul previzibil al acestuia, va ajunge in pragul dezintegrarii. De ce afirm acest lucru? In definitiv, in istoria recenta a Romaniei, cu exceptia PNTCD, au existat si alte situatii in care partidele, care i-au sprijinit pe candidatii pierdanti, au rezistat cu brio depasind esecul cu eleganta, fara prea mari stricaciuni. De ce s-ar intampla altfel in cazul PDL? Din cauza blestematei reguli a unanimitatii. Sub Traian Basescu, PDL a devenit o formatiune semimilitarizata. Cu ierarhii clare, ferme, intre care exista bariere de netrecut. Un partid cu privirea indreptata intr-o singura directie. Spre conducatorul sau suprem. Poreclit, nu intamplator, Zeus. Un partid care recita intotdeauna o partitura unica. Ai carui membri, transformati in portavoce, fac intr-o zi anume, fix aceleasi declaratii, indiferent de locul in care se afla si chiar de intrebarile care se pun. Iar deciziile se iau intotdeauna in unanimitate. Aflat la putere, prin cativa lideri PDL, deveniti ministri, partidul inca prezidential se face vinovat de escaladarea coruptiei pana la limitele superioare de natura a leza grav siguranta nationala. Un nucleu de persoane, care ar putea in viitor deveni o alternativa, este practic inexistent. Cu cativa oameni precum Ioan Oltean nu va veni primavara in PDL. Dupa alegeri, PDL se va rupe. Iar ce va ramane neanchetat si necondamnat va fi mic, mic de tot.