Parafraza are ca inspiratie ceea se intampla acum cu acest concept, strain de altfel in toate timpurile majoritatii, si de aceea hulit ca obscen, dar si invidiat, ori nefericit asociat cu excesul afisat cu ostentatie de noii imbogatiti. Pentru ei au aparut ca o manusa noile sintagme blasfematoare anuntand ieftinirea luxului "lux for less" sau luxul accesibil, care nu mai e veritabil, ori "lux entry level", un fel de sparring partner pirpiriu in fata detinatorului titlului. Dar luxul a fost si trebuie sa ramana etalonul suprem al cunoasterii si bunului gust, care nu se ghideaza niciodata dupa "mai mult, deci mai bun", ci dupa "mai putin poate inseamna mai mult". Prestigiul si onoarea luxului autentic sunt faultate de chiar aspirantii la exclusivista categorie. Asa se face ca, adoptand cultura celebritatii si profitand si de politicile de criza ale unora dintre foarte cunoscutele case de moda de a crea piese mai putin mestesugite, mai mici si mai vandabile, cei mai multi compromit prin exces ideea de lux si se inzorzoneaza, preferand insemnele ochioase si vizibile, in locul discretiei calitatii ridicate la nivelul state of the art. Luxul inseamna tot mai mult altceva decat a fost odata: acumulare de valori in dorinta de a cimenta un statut social dobandit onorabil. Banii facuti greu se cheltuiau cumpatat, cu stiinta, pentru ca se voia inapoiata valoarea trudei intr-un echivalent care sa rasplateasca, sa aduca emotie si bucurie reala, ca de colectionar, si recunoasterea din partea cunoscatorilor. Averile facute obscur si rapid nu pot genera din pacate acelasi comportament in comunicarea noului statut. Asa a aparut luxul mediocru intovarasit cu apetitul pantagruelic. Mai multe case, mai multe masini, mai multe haine, mai multe ceasuri si bijuterii, mai mult si mai mare din orice. Andrei Plesu a fost mai direct cand s-a referit la acelasi subiect: "la noi luxul a fost confiscat de o mana de toape (pardon!) si practicat incult, fara vocatie...". Ce-ar mai fi de spus? Ca nu cred in acest amurg al luxului, ca el trebuie sa existe pentru momentele alese pe care le poate oferi, pentru spectacolul desavarsirii ascunse in detalii, pentru ca este frumusete si rafinament, pentru ca poate educa, pentru ca poate inspira, pentru ca lucrurile sau serviciile care au ajuns, si nu s-au strecurat, in aceasta nisa, poarta in ele eterna dorinta de perfectiune, in preajma careia nazuiesc sa ajunga. Cu siguranta ca se va intampla curand o reasezare a valorilor, ca sumedenia de bran�duri de pe buzele tuturor se va rari din cauza revenirii la datoria fata de Cezar-ul care este luxul. Si mai greu se vor vinde produsele mai ieftine, decat cele mai scumpe, traditionale, care au istorie si mereu ceva de spus. Familiaritatea noilor im�bogatiti cu luxul seamana cu gestul fostului nostru ministru de externe care l-a batut pe umar pe regele Spaniei. Ne face de ras.

Mihaela CARLAN, mihaela.carlan@ziua.ro