Nu cred sa existe un omagiu mai tulburator inchinat memoriei marelui scriitor I.D. Sirbu, la comemorarea a douazeci de ani de la moarte si a nouauzeci de la nastere (trista ironie a sortii: "Gary", cum ii ziceau apropiatii, a trecut in lumea celor drepti cu cateva saptamani inainte sa cada dictatura pe care atat a urat-o), decat aceasta lucrare pe care o am acum in fata ochilor: "Recurs la metoda copilariei lucide". Este un album cuprinzand desene-caricaturi ale elevilor de la Scolile Generale Nr. 6 si "I.D. Sirbu" din Petrila, localitate emblematica in viata scriitorului, desene inspirate din meditatiile si amintirile celui disparut. Initiativa ii apartine infatigabilului nostru coleg, artistul plastic Ion Barbu, custode devotat al memoriei lui I.D. Sirbu. Iar proiectul e cu atat mai emotionant cu cat autorul romanului "Adio, Europa!" a fost si a ramas mereu, in fond, un copil: cu toata zbuciumata lui viata - membru marcant al Cercului Literar de la Sibiu, prieten si discipol al lui Blaga (unul dintre putinii care indrazneau sa-l frecventeze in vazul public pe filozoful ostracizat), ostas evadat din incercuirea de la Stalingrad si ajuns in tara dupa ce-a parcurs pe jos 2000 km. incaltat cu o singura cizma, puscarias politic in anii '50, urmarit de Securitate dupa iesirea din inchisoare etc. etc. Cu toate acestea, I.D. Sirbu si-a pastrat nestirbita o candoare juvenila, dublata de sarcasmul sau din anii de maturitate (vezi episodul in care Primaria Craiovei nu vrea sa-i dea un loc de veci daruit lui de o prietena evreica, pana nu aduce certificat de... muribund). Cel care a spus "Eu imi merit tara!" n-a avut parte de o existenta prea norocoasa; poate ca revansa postuma e ca posteritatea lui e pe maini bune.

Ioan GROSAN, ioan.grosan@ziua.ro