Cristian UNTEANU, bs401801@skynet.be 

Daca te increzi in promisiunea afisului electoral care promite parlamentarilor si, prin exten�sie, tuturor romanilor ca "de ce le e frica, nu scapa", atunci numarate ne sunt zilele caci vine Armaghedonul. Nu va fi asa pentru ca la noi nu este dat sa se produca vreodata o batalie de proportii epice. Una definitiva, uriasa, atotdistrugatoare si atotpurifi�ca�toare, cu eroi exemplari a caror fiinta va veni sa umple cronicile si constiintele pentru secolele si mileniile urmatoare. Spatiul puterii de la noi, cel unde se duce batalia istorica a orgoliilor pentru care natia e chemata la referendum, se intinde intre Palatul Cotroceni si Palatul Parlamentului si este dominat de cursul Dambovitei eterne. Cu miasmele, noroiul si memoriile ei putind a Fanar. Aici nu puteau sa lupte nici Ghilgames, nici Alexandu Macedon, nici Napoleon. Nici mari cuceritori nu puteau sa se nasca, precum si nici dictatori exemplari n-am avut. Doar copii funeste, bilbite, chioambe si pitice. Nici macar mari invinsi tragici n-am avut, victime celebre ale vreunei monstruoase conspiratii internationale. De aici, poate, tentatia de acum a politicienilor nostri de a transforma ceea ce nu este, pe fond, decat un episod oarecare al bataliei neo-fanariote pentru putere, in batalie mitologica in care un erou pozitiv vine sa se lupte cu demonii, castigand alegerile si exorcizand totodata si natiunea de bleste�mele istorice. Asa au aparut, rand pe rand, imagini electorale precum "Iliescu-apare, Soarele rasare", Calugarul Vasile, Tepele din Piata Victoriei, Parlamentul Rusinii. Politicianul este proiectat astfel intr-un subconstient colectiv in care fiinta sa deloc eroic sculptata de bunul Dumnezeu, trebuie sa fie rapid asimilata cu Justitiarul, Neinvinsul, Bunul si cel Fara de Prihana, Iubitorul de neam si Tara (ma rog, aici cu voia lui Duda I-ul), Atoatebinefacatorul si Iertatorul (cu exceptia unor trecatoare momente in care va plati necesarele datorii pe linie de partid si orgolii personale calcate in picioare). Baietii vor sa intre in istorie, ii bantuie dorinta de nemurire mai ceva chiar decat imaginea Procuraturii. Pe langa asta, tot restul, absolut tot restul nu e decat apa de ploaie. Criza? Cum a venit, asa o sa se duca, de platit plateste populatia, campaniile se fac pe bani publici, tot visteria tarii le plateste si proiectele faraonice anuntate si mai apoi esuate in mizeria esecului "dezastruoasei mosteniri". Dar au si un noroc fabulos dat de natura celui destinat din fasa sa devina ales al natiunii: natiunii nu-i pasa. Chiar deloc. Curge in raport cu realitatea la fel de lent, indiferent si previzibil precum Dambovita prin noroiul Bucurestilor. Ii lasa in pace, le permite sa-si faca nestingheriti mendrele, ba chiar se si distreaza cateodata pe seama lor. Cam atat. Politicienii au inteles lectia si merg netulburati mai departe. Nu li se cere un proiect, nu li se cere un program. Mai mult, toata lumea stie ca nici o promisiune nu va fi dusa pana la capat, nimeni nu va veni sa dea socoteala pentru ca nimanui nu i se va cere socoteala. Dupa obiceiul pamantului, la noi politica nu se face in agora, ci in camerele unde sunt stocate dosare, casete cu inregistrari audio-video. Armagheddoanele de acolo vin si de acolo sunt alimentate cat timp trebuie. Dupa un timp, atunci cand trebuie, se da ordinul de revenire la "business as usual" si gata cu panarama ca au trecut alegerile, tot ai nostri sunt la putere, poate cu alt nume de partid, dar ne-am linistit si incepem sa ne ocupam de lucrurile cu adevarat serioase. Adica recuperarea banilor donati pentru campanie, stransul altora pentru zile negre si pregatirea urmatoarei perioade electorale. Unde oare sa mai fie loc de eroism in tot acest rationament? Ramane insa spatiu berechet pentru ura, multa ura, varsare de venin si, mai presus de toate, luptatul in genunchi pentru a taia mai usor tendoanele picioarelor adversarului, discret, pe nevazutelea si neauzitelea. Calul alb si armura stralucitoare apar doar in finalul ultimului act, dupa ce BEC va confirma rezultatele finale. Prea murdar pe strazi sa scoti calul de acum si band apa Dambovitei moare sigur. Plus ca la ce praf si poluare avem, se pateaza armura si se impute mantia. Cel mai bine si mai ieftin e cu afisele. Acolo poti foarte usor sa dai o lupta virtuala construind mize si sperante false. Iar noi ramanem cu un spectacol de circ ieftin, dezolant de saraci si exotic de excentrici intr-o Europa de a carei medie ne indepartam pe zi ce trece.