Am citit ori auzit despre multe tehnici de detoxifiere mentala si pe unele le-am ironizat, nedreptatindu-le, fara macar a le incerca. Doar fiindca mi se pareau pur si simplu caraghioase, fie ca posturi, incantatii ori alte combinatii nastrusnice, si toate cu nume exotice. Mi-am batut singura obrazul pentru asta. Dar una mi s-a parut chiar interesanta, cunoscuta de altfel si din practicile monahale autohtone, si anume aceea de a te retrage intr-un loc unde nu exista nimic din reperele lumii moderne, discutabile aproape in totalitate: nici ceas care sa ne fugareasca, nici tele�foane, calculatoare, masini, zarva si servitutile zilnice, nici programele cu dead-line-urile lor aiuritoare, hrana si somnul pe fuga, televiziunile tembelizatoare, nimic din toate cate ne intoxica. Retragerea in tacere. Tu cu tine. Fara sa scoti o vorba, concentrat doar pe natura si gesturile proprii, analizandu-le cu rabdarea pe care am uitat s-o mai experimentam ca stare. Iar daca vreti sa extindeti experimentul, ati putea pleca in doi, sau chiar mai multi - prieteni, familie care sa consimta la aceasta expeditie intr-o lume fara vorbe cu toata seriozitatea si ati putea afla astfel cat va mai folositi privirea, corpul ori zambetul pentru a comunica mai eficient decat prin limbajul clasic. Tacerea e un lucru tare ciudat, dar nu trebuie sa ne temem de gandurile pe care nu le mai auzeam de larma cotidiana, nici de neputintele care apar in lipsa cuvintelor. In scurtul rastimp de minim trei zile ele se vor transforma in binefacatoare descoperiri despre sine si ceilalti si vom reveni la vechiul stil mai senini si mai intelepti.

Mihaela CARLAN