Asta cel putin a fost senzatia imediata pe care a lasat-o ieri la Cotroceni vicepresedintele singurei superputeri ramase azi pe planeta noastra: da, ati fost baieti cuminti, disciplinati, Statele Unite ale Americii nu va uita, ati facut sacrificii, felicitari, condoleante, bravo etc. intr-un discurs altminteri perfect conceput si care a facut apel si la senti�mentalismele noastre mioritice (fiind probabil pus in garda de infailibilele - vorba vine... - servicii de informatii americane ca suntem un popor liric), dl Biden, perfect aristocrat, ca asa si arata, nu ne-a spus, de fapt, nimic. Cred ca bunicii nostri, care atata i-au asteptat pe yankei sa vina prin anii '50, lacrimeaza prin mormintele lor: "Ce om dragut, cool de-a dreptul!"
Sa nu se inteleaga din randurile de mai sus ca as fi, Doamne fereste, antiamerican. O civilizatie atat de proaspata si care si-a dus rapid eterogenul popor pe - vorba lui Ceausescu, prieten bun cu Nixon - "cele mai inalte culmi", merita tot respectul si admiratia noastra, dac-ar fi sa ma gandesc numai, ca scriitor, la imensul Faulkner (care, din profil, fara gluma, si seamana cu dl Biden). Ceea ce e deranjant e subtila condescendenta cu care SUA trateaza, cand nu-i uita de-a dreptul, pe aliatii lor "mici". Trebuia sa vina criza asta ca administratia de la Washington sa-si aduca aminte de noi, de Polonia, de Cehia, intr-o vizita fulger, de-o zi.
Pana la urma, tanda pe manda, dl Biden a facut o impresie buna la Bucuresti. Nici n-ar fi avut cum face altfel. Desi poate c-ar fi fost de preferat o vizita a dnei Hillary Clinton.