Dl Lucian Croitoru, nu se-ndoieste nimeni, este un desavarsit profesionist al finantelor, aproape un artist al lor. Atat de desavarsit, incat am senzatia ca daca-l scoti dintre cifre, borderouri, debite, credite s.a.m.d., nu-si da seama in ce-a intrat sau in ce-a fost impins sa intre. E si impresia pe care-a lasat-o la miniconferinta de ieri de la pranz: ma uitam la el si parea de pe alta lume, vorbea de consultari cu alti specialisti, de banii pe care ar trebui sa-i primeasca Roma�nia ca sa iesim din criza, de parca era deja instalat de multisor, bine-mersi, in fotoliul de premier. Uimitoa�re postura! Sau naivitate? Insa problema care se pune in acest moment si care-l priveste direct pe dl Lucian Croitoru este urma�toa�rea: oare Domnia-Sa nu-si da seama ca indiferent ce-ar face si ce-ar drege, este si va fi privit drept omul lui Basescu, ca este si va fi considerat un soi de papusa ruseasca pe care dac-o deschizi, dai peste alta, mai mica, cu chipul dlui Boc? Daca peste 60% dintre parlamentari nu te vor si n-ai fost nici prima optiune a celorlalti 30%, ci una strict personala a presedintelui Basescu, iar tu o tii una si buna, contabi�liceste, atunci pe cine repre�zinti de fapt? Chiar asa de tentanta sa fie ideea de pu�tere - caci, orice s-ar zice, postul de prim-ministru in�seam��na in primul rand putere - incat sa-ti permiti riscul sa arunci peste bord (limbaj marinaresc!) o intreaga, greu construita cariera? E, pana la urma, o problema de demnitate personala. Dl Croitoru se afla, mutatis-mutandis, in situatia lui Voda Lapusneanu din nuvela lui Negruzzi si-ar putea zice precum ilustrul personaj: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreau!" Numai ca nu Domnia-Sa ar vorbi, ci ventrilocul de la Cotroceni.

Ioan GROSAN - ioan.grosan@ziua.ro