Am urcat pe-o prispa lucrata pe jumate si gazda a zis, de-acu' asta asa ramane. El venise sa termine prispa si fatada, si-n loc de-asta a dormit doua zile incheiate si-n zilele alea ea si copiii se sculau tarziu ca sa nu-l deranjeze, da' mai mult sa-ntarzie foamea si de ochii vecinilor. Dadeau tarcoale, asteptau ca-n ceilalti ani, cand la-ntoar�cere din Spania el adu�cea la fiecare un cadou-aco�lo. Ve�nise cu mana goala si tacut de-i scotea vorba din gura cu clestele, si vecinii cu ochii peste gard. Am intrebat-o daca era sanatos si-a zis ca-asa parea, da' pesem�ne se-nsela, era abatut de ce vedea in jur, serile luminile nu se mai aprindeau prin casele de peste drum, dinspre vetre nu mai razbatea fumul dinaintea cinelor, oamenii nu se mai impacau unii cu altii, abia de se salutau, si-a zis eu plec, nu mai raman aicea, macar sa ma rezolv dincolo. Si ea i-a zis, pana pleci fii si tu mai vesel ca uite copiii s-au inchis in ei de tot, da' n-a fost chip; ea crede ca el venise sa ramana si ca nu i-a placut ce-a vazut. Dupa plecarea lui, n-a mai putut da ochii cu vecinii pana la telefonu' ala, nu l-ar mai fi pri-mit... O vreme am tacut aman�doi. A continuat si-a zis ca pe loc n-a priceput ce-i aia infarct la picior, stia ca infarctul e la inima, pesemne se istovise de-atata aler�ga�tura dupa o slujba, da' daca n-a fost care sa-l ajute prin-tre straini l-au gasit fara su�flare... N-a fost loc si pentru el in lumea asta.

Nicolae Cristache - cristas@clicknet.ro