Antonescu stia ca Mihai I se bucura de simpatia generala a romanilor. Intr-un moment de furie generalul i-a spus lui Mihai I: "Veti ramane aici nu pentru ca vreau eu, ci pentru ca taranii vor sa aiba un regei. Antonescu il dorea pe Rege, doar ca un simbol si nu partener la guvernare. La 6 septembrie, generalul ii scria Reginei Mama Elena: "Generalul Antonescu va roaga respectuos sa luati primul tren si sa veniti cu un minut mai devreme langa prea tanarul rege al tarii, spre a-i completa educatia pe care patria noastra si a lui i-o doreste fierbinte�. Lezati, Regele si Regina Mama Elena sufereau in tacere. Apoi, relatiile dintre Regele Mihai I si Conducatorul Statului au inceput sa se inrautateasca. Primele neintelegeri Dupa istoricul german Andreas Hillgruber, primele neintelegeri aparusera inca in anul 1942. "Mihai I si mama sa, Regina Elena, se simteau pusi in umbra si neluati in seama de catre Antonescu si de catre doamnele care cautau sa se strecoare in primele randuri, si mai ales de catre vaduva lui Goga, Veturia, si Maria, sotia Conducatorului Statului roman. Deviza lui Antonescu, pe care acesta o promovase din primul moment, si anume "regelui toate onorurile, mie insa toata putereai, nu a fost respectata nici macar de el insusi, deoarece el s-a amestecat in problemele de protocol ale Casei Regale. Protestele regale nu l-au impresionat pe Conducator. Brutal, Antonescu a amenintat-o pe Regina-Mama Elena ca "pentru ea este pregatit oricand un tren special cu destinatia Florenta. Ruptura care s-a produs din acel moment intre Rege si Conducatorul Statului n-a mai putut fi depasita in perioada ce a urmat; numai vicepresedintele Consiliului de Ministri, Mihai Antonescu, a ramas intr-o legatura permanenta atat cu monarhul, cat si cu cercurile Curtii regale. Regele si-a sarbatorit implinirea varstei 20, 21 si 22 de ani, dar maresalul Antonescu continua sa-l socoteasca Mihai I, tot "un copil". Decorul regal Dupa ce Antonescu a constituit noul guvern si s-a instapanit peste tara, decorul regal a fost tot mai putin folosit. Regele Mihai a trebuit sa-si stabileasca resedinta la Sinaia, unde i s-a fixat un program de activitate care viza o pregatire intelectuala la nivel universitar. Preluarea de catre Antonescu a celor mai importante prerogative regale, modul neprotocolar de comportare a generalului, iesirile sale violente, excluderea sistematica a suveranului de la luarea deciziilor au creat de la inceput o stare de tensiune intre Palat si Conducatorul Statului, care s-au amplificat in anii urmatori. Regele Mihai avea sa aprecieze: "Antonescu luase in mainile lui treburile tarii, iar eu devenisem figuranti. Resedinta de la Sinaia ii oferea posibilitatea de a fi departe de treburile publice: "Nu ma duceam in Bucuresti decat din ratiuni oficiale, atunci cand ma convoca Antonescu. "Convoca", acesta este cuvantul potrivit". Despre acutizarea divergentelor dintre rege si Conducatorul statului, scrie istoricul Ioan Scurtu: "Palatul a inceput sa-si manifeste tot mai deschis opinia in legatura cu participarea Romaniei la razboi. Regele simtea nevoia ca dupa cuvintele elogioase rostite la adresa lui Antonescu in 1940 si 1941 sa se delimiteze treptat de acesta, iar oamenii politici si opinia publica sa stie ca el nu impartasea politica promovata de conducatorul statului, mai ales in privinta razboiului antisovietic. Afland despre sentimentele nutrite la Palat, in mai 1942, Ion Antonescu l-a numit in functia de sef al Casei Militare Regale pe colonelul Ion Codreanu, cu misiunea de a-l informa sistematic asupra actiunilor intreprinse acolo. La randul sau, regele, fara a cere consimtamantul conducatorului statului, a operat unele modificari de personal, propulsand in prim plan oameni tineri, de varsta sa, cu orientare filoengleza si antinazista. Este vorba, in principal, de Ioan Mocsonyi-Styrcea si Mircea Ionnitiu, care au imprimat un anumit dinamism actiunilor Palatului. Styrcea in calitate de secretar al regelui a stabilit legaturi cu Constantin Visoianu si prin el cu liderii Partidului National Taranesc si ai Partidului National Liberal, precum si cu Grigore Niculescu-Buzesti, care lucra in cadrul Ministerului de Externe. Treptat, Palatul a devenit un centru de rezistenta activa impotriva politicii promovate de Antonescu. Informat despre asemenea atitudini, conducatorul statului a atras atentia regelui si reginei-mame "ca, daca atitudinea lor antinazista va continua, nemtii vor prefera ca Stefan, fiul printesei Ileana, sa ia locul lui Mihai pe tron. De asemenea, Antonescu a insistat ca regele sa faca o noua vizita pe front, iar acesta a trebuit sa accepte. La 30 iulie 1942, cand a a sosit pe aeroportul Baneasa pentru a-si incepe calatoria, el a fost exasperat vazand ca va fi insotit de ofiteri germani, de ziaristi si de cineasti, "o adevarata escorta aranjata de Antonescu, ca modalitate de propaganda. La aeroportul din Bucuresti a fost condus si de baronul Manfred von Killinger, de generalul Alfred Gestenberg, atasat militar al aerului, de colonelul Spalcke, atasat militar si alte oficialitati germane. Rezerva regelui Regele Mihai, care initial a elogiat razboiul purtat de armata romana dincolo de Nistru, a devenit tot mai rezervat incepand cu toamna anului 1942. Apoi, dupa batalia de la Stalingrad si-a modificat substantial mesajul. Doua exemple pot fi semnificative. Astfel, la 4 februarie 1942, regele Mihai l-a primit pe Branco Benzon, ministrul Croatiei la Bucuresti. Acesta a transmis salutul si urarile Poglavnicului (conducatorului) Ante Paveli�� si ale poporului croat adresate natiunii romane si suveranului ei, dupa care si-a exprimat dorinta de a contribui la strangerea legaturilor intre cele doua tari, care "s-au intalnit astazi pe aceeasi cale ideologica ce le conduce spre o noua ordine, spre o Europa noua. Pe frontul din Rasarit, unde Romania victorioasa face sa curga cel mai bun sange al nobililor ei copii, lupta impreuna cu Croatia contra barbariei si inamicului comun". Multumind pentru urari, regele Mihai s-a pronuntat pentru "intarirea legaturilor politice si culturale intre popoarele roman si croat". El si-a exprimat convingerea ca "raporturile dintre tarile noastre, oficial innodate in vara anului trecut, se vor strange din ce in ce mai trainic in atmosfera de dreptate si libertate a Europei noi. Avem dreptul sa nadajduim azi, cand tarile noastre duc o lupta dreapta de aparare a existentei lor nationale si a civilizatiei, ca maine in asezarea continentului puterea lor de forta va fi temelia unui nou destin". Cateva luni mai tarziu, in discursul rostit la radio in noaptea Anului Nou 1943, regele Mihai I spunea: "Urarea ce fac cu acest prilej poporului meu, caruia istoria i-a harazit pana acum atatea suferinte, intretaiate doar de rare luminisuri de dreptate, este ca sfarsitul framantarilor sangeroase care sfasie omenirea sa-i aduca consfintirea definitiva a drepturilor sale nepieritoare". Ideea a fost reluata si formulata mult mai clar a doua zi, in cuvantarea de raspuns a regelui Romaniei la urarile facute de decanul corpului diplomatic: "Ne-ati impartasit Excelenta, speranta intr-un an mai bun, un an care ne-ar aduce sfarsitul acestui razboi fara precedent in istorie, care pustieste omenirea si ameninta cu prabusirea valorilor sale materiale si morale. Unesc urarile mele celor exprimate de Excelenta Voastra si tin sa o asigur ca niciodara o dorinta nu a fost mai vie decat aceea ce o am de a vedea din nou pacea si armonia revenind printre oameni. Ar fi intr-adevar un an fericit daca ne-ar putea aduce aceasta binefacere, la care aspira toate popoarele: o pace inspirata din credinta in Dumnezeu, o pace intemeiata pe justitie, libertate si concordie". Dupa cum s-a aflat, textul - redactat de Ioan Mocsonyi-Styrcea - fusese avizat de ministrul de Externe, Mihai Antonescu; acesta n-a sesizat nuantele "pacifiste" si "antigermane" a mesajului regal. Discursul l-a infuriat pe Killinger, care s-a prezentat la Presedintia Consiliului de Ministri pentru a protesta impotriva a ceea ce el credea ca reprezinta vointa guvernului de a inceta participarea Romaniei la razboi. In fata acestei situatii, maresalul Antonescu a hotarat sa dea publicitatii o dezmintire si a folosit prilejul sarbatoririi zilei sale onomastice (7 ianuarie) pentru a declara: "Sa fiti sigur ca nu voi ceda lupta decat atunci cand se va trece peste trupul meu". Conflictul cu Styrcea Pentru a-l potoli pe Killinger si a da o "lectie" celor de la Palat, maresalul Antonescu a decis trimiterea lui Styrcea pe front. Dar, pe ordinul de mobilizare, prezentat de seful Casei Militare, regele a scris "Nu aprob", cerand sa se transmita conducatorului statului ca mai bine paraseste tara decat sa renunte la imunitatea Casei Regale. Maresalul l-a trimis pe Mihai Antonescu la rege, pentru a-l avertiza ca va face apel la tara. La randul sau, suveranul a raspuns ca va face si el apel la popor. Escaladarea disputei intre rege si maresal a ajuns la cunostinta mai multor oameni politici si militari. Generalul Radu Rosetti nota la 19 februarie 1943: "Apriga discutie cu V. SIavescu, care confirma si da detalii asupra chestiunii Mocsonyi-Styrcea, pe care-l dezaproba. Adauga ca Antonescu l-a trimis pe Ica (Mihai Antonescu) la rege pentru a spune ca e inadmisibil ca Mocsony sa vorbeasca cum vorbeste si sa ceara lamuriri ca regele a primit la o vanatoare in Bucovina pe Maniu. Regele ar fi raspuns foarte intepat, ca nu l-a primit pe Maniu, dar ca e liber a primi pe cine socoteste, ca e pentru binele tarii, ca nu aproba purtarea lui Mocsonyi. Apoi regele ar fi gratiat, fara sa ceara avizul maresalului, niste condamnati la moarte; noua mergere a lui Ica la rege, noua atitudine batoasa a regelui. Ica ar fi spus ca dat fiind conflictul, maresalul va face apel la tara. Regele a raspuns ca va face si el. (...) Regele a chemat pe Lupu, primul presedinte al Curtii de Casatie si l-a consultat asupra drepturilor sale, plebiscit etc. Ica a fost la Ion Antonescu si cauta sa impace lucrurile". Neacceptand afrontul regelui, Ion Antonescu a cerut ca acesta sa-si faca bagajele, ceea ce insemna inlaturarea institutiei monarhice. Era desigur, un moment critic, pe care conducatorul statului intentiona sa-l lichideze, prin taierea "nodului gordian". Dar curand Antonescu s-a razgandit, intelegand ca "decorul regalitatii" era necesar, iar inlocuirea lui Mihai I eventual cu Stefan, fiul Ilenei, sora lui Carol al II-lea genera anumite framantari pe care nu le dorea, mai ales in acele imprejurari. La randul sau, regele a redus la minimum orice legatura cu Antonescu, tratand aproape numai cu viceprim-ministrul Mihai Antonescu.

Tesu Solomovici