Raportul comisiei Tismaneanu si apoi condamnarea crimelor comunismului, de catre presedintele Traian Basescu, in fata Parlamentului (2007), au determinat o serie de fosti condamnati politic, sau urmasi ai acestora, sa-si caute dreptatea in Justitie. Chiar in lipsa unei Legi a lustratiei, ei s-au adresat zeitei cu ochii acoperiti si tinand in mana balanta binelui si-a raului, pentru a obtine daune morale si materiale, in urma anilor grei petrecuti in puscarii, deportari, deposedarea de bunuri si lipsirea de drepturi cetatenesti. Prea putini au avut castig de cauza, cei mai multi petitionari fiind purtati luni de zile prin tribunale, doar-doar vor renunta sa se judece cu institutiile statului roman. Cand cererile veneau din partea unor traitori in strainatate, alungati, "ajutati" sa emigreze sau fugiti pur si simplu peste hotare, actiunile lor se impotmoleau aproape definitiv, motivandu-se (neoficial) ca "n-au mancat salam cu soia"... Obtuzitatea si reaua credinta a celor mai multi procurori si judecatori, reclamati forurilor internationale, au determinat Parlamentul Romaniei sa adopte Legea nr. 221 (2 iunie 2009), publicata in Monitorul Oficial, partea I, nr. 396 (11 iunie 2009). Chiar din primul articol al legii, se specifica: "Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte savarsite inainte de data de 6 martie 1945 sau dupa aceasta data si care au avut drept scop impotrivirea fata de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945". Sunt stabilite toate faptele incriminate, abrogandu-se legile, decretele si hotararile pe baza carora fusesera etichetati ca "dusmanii poporului". Totodata se specifica "acordarea unor despagubiri, pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare", cererile judecan�du-se "in contradictoriu cu statul reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice". "Fituicile" lui Viorel Chirila Ma voi opri la unul dintre cazurile tipice, pentru cele doua aspecte ale felului in care, pe parcursul ultimului deceniu, s-au derulat (si se deruleaza) actiunile in Justitie pentru redobandirea cetateniei si obtinerea despagubirii, in functie de anii petrecuti in detentie, mai ales ca dupa arestare si condamnare le-au fost confiscate bunuri si s-a dispus decaderea din drepturi, inclusiv degradarea militara. Este vorba de cetateanul american de origine romana Viorel Chirila (nascut in Bihor, in 1950), membru al Societatii Nationale Profesionale a Inginerilor, din statul New York (1989) si cofondator al Centrului Cultural Roman din metropola (1982). La inceputul anului 2008, a venit in Bucuresti, sa intre in posesia certificatului prin care i se recunostea CALITATEA DE LUPTATOR IN REZISTENTA ANTICO�MUNISTA si sa dea in judecata statul roman, pentru obtinerea de daune morale si materiale, in urma arestarii, condamnarii la 5 ani inchisoare si suprimarea unor drepturi pe timp de 3 ani, pentru comiterea infractiunii de propaganda impotriva oranduirii socialiste. Ne cunosteam de multa vreme si stiam prin cate a trecut pana sa ajunga in SUA. In plus, am beneficiat de anumite documente ce-i fusesera puse la dispozitie din dosarul aflat la CNSAS (din peste o suta de file, a putut sa studieze doar o treime, lipsind paginile referitoare la notele informatorilor si anumite directive ale Securitatii). In fapt, tanarul bihorean, student la Politehnica timisoreana (fara frecventa), fusese incadrat ca subinginer la o intreprindere din Arad. Traia si suporta cu greu opresiunea comunista si lipsirea de drepturi a cetatenilor Romaniei, mai ales dupa intoarcerea lui Ceausescu din vizitele in China si Coreea de Nord. La sfarsitul lui martie '73, a scris, de mana, un fel de Apel intitulat "Celor ce iubesc lumina", multiplicat in mai multe exemplare, pe care noaptea le-a introdus in cateva cutii postale si doua le-a afisat la vedere, cerand tineretului sa treaca la actiuni ostile, organizate, impotriva regimului. Iata ce a urmat, conform inscrisurilor Securitatii: "In dimineata zilei de 26.03.1973, organele noastre au fost sesizate ca in jurul orelor 06.30 au fost gasite un numar de doua fituici cu continut dusmanos ce au fost afisate, una pe vitrina de afisaj a filarmonicii de stat Arad (...), iar alta pe stalpul stang de sustinere al holului de la intrarea in teatrul de vara pe faleza Muresului"... Puse pe jar, autoritatile locale au inceput o ampla actiune de depistare a autorului acestor manifeste (se mai gasisera si altele). Timp de peste un an, militienii si securistii au facut sute de investigatii si interogatorii, urmariri si filaje, au luat probe din corespondenta care pleca sau venea in oras, mai ales ca scrisul aceluia avea ceva deosebit. Toate actiunile lor pareau sortite esecului, pana ce un informator, coleg de serviciu cu Viorel Chirila, ii anunta ca i se pare ciudata comportarea lui, deoarece "vorbea uneori in plus si se putea observa ca este concentrat in alta parte, fata de ceea ce se discuta". Asa se face ca "persoana de incredere" a fost instruita sa-l provoace in discutii politice. Au urmat cateva intalniri ale celor doi colegi si intrarea in posesie a scrisului subinginerului. Securitatea romana l-a arestat (06.11.1974). Dupa o ancheta cumplita, Viorel Chirila a comparut in fata Tribunalului Militar Timisoara (26.02.1975), fiind trimis in temnita. Detinut in conditii inumane, supus unui regim de stricta supraveghere in subsolul Securitatii din Arad, apoi la penitenciarul Rahova, avea sa cunoasca ororile sectiei de exterminare Zarca, de la Aiud, unde zacusera si murisera numerosi taranisti si liberali, in anii '50-'60. Printr-un decret prezidential, din 6 iulie 1976, el a beneficiat de gratiere... S-a refugiat in Ambasada SUA Dar calvarul tanarului luptator nu s-a incheiat. Incarcerat fiind, prima sotie a fost obligata sa introduca actiune de divort. Nu numai ca pierduse locul de munca si posibilitatea de realizare profesionala, dar era supus regimului de supraveghere si discriminare, iar apartamentul pe care-l avea din 1966 fusese luat cu forta si repartizat altcuiva. Devenise un nimeni pentru societate, o povara pentru rude si prieteni, carora le era frica sa se afle in preajma lui, fiind la randul lor urmariti si interogati. In aceasta perioada opresiva, cand nu putea sa presteze decat munci necalificate si nici sa-si termine studiile, avea parte numai de sprijinul parintilor si a unei tinere economiste, cu care se va casatori. Ideea de a evada din marea inchisoare a dictaturii ceausiste l-a determinat sa faca demersuri pentru aprobarea parasirii tarii, cereri mereu refuzate. Intre timp, i se nascusera doi feciori, carora nu le intrevedea niciun viitor in comunism, cu un tata avand o astfel de "pata" judiciara. Dupa un scenariu pregatit indelung si minutios exersat, in ziua de 14 noiembrie 1980 reuseste sa forteze intrarea in Ambasada SUA din Bucuresti, in pofida vigilentei securistilor care-o "pazeau". Aici a reusit sa-i convinga pe diplomatii americani, de convingerile si dreptatea sa - in lungi ore de interviuri si negocieri - obtinand promisiunea ca va avea aprobarile necesare, pentru a emigra, impreuna cu familia. Aceasta a venit, un an mai tarziu. In lumea noua S-au stabilit la New York si, cu aceeasi tenacitate, Viorel Chirila si-a demonstrat calitatile, luand chiar viata de la zero, in noile conditii. A terminat facultatea, devenind lider in randul unor cercuri ale comunitatii romanilor din zona, inconjurat cu respect de mai batranii fosti detinuti politici. S-a aflat printre principalii sustinatori ai restaurarii monarhiei in Romania, militand permanent pentru respectarea drepturilor omului si impunerea democratiei. Intr-o vreme in care diaspora noastra din America era foarte divizata, datorita infiltratilor in civil sau sutana, el a reusit, alaturi de cativa conationali, sa infiinteze Centrul Cultural Roman din New York (1982), in perspectiva promovarii valorilor spirituale romanesti, alaturandu-se apoi revistei "Lumea libera romaneasca" si Comitetului ACORD, din metropola americana, pentru a informa marimile de la Casa Alba si din Congres despre realitatile din Romania postdecembrista. "Sicanele" autoritatilor noastre n-au incetat nici dupa 1990. Un exemplu este refuzul de a i se da o copie dupa Cartea de munca si un inscris, prin care-si cerea drepturile de pensie, ca fost detinut politic; nu si-a primit dosarul, pe motiv ca "nu sunt cetatean roman"! Dupa condamnarea oficiala a ororilor comunismului, Viorel Chirila a chemat in instanta statul roman, cerand daune si redarea cetateniei din oficiu, pentru el si familia sa, deoarece le-a fost luata abuziv... Asa s-a ajuns la proces (procese), prin care reclamantul a obtinut, din partea sectiei a V-a civila a tribunalului Bucuresti (sentinta nr. 1196/23.06.08), plata sumei de 75.000 euro, echivalent in lei, cu titlu de daune morale. Executor, Ministerul Economiei si Finantelor. La precedentele "intalniri", reprezentantii Finantelor au absentat; ulterior au facut un Apel sui-generis, pledand cu cinism sa-i fie respinsa cererea, deoarece "in cauza nefiind administrate probe pertinente si concludente, care sa contureze dimensiunea prejudiciului moral efectiv suportat de catre reclamant". Drept care, la 21 octombrie a.c. se va judeca recursul inaintat de catre MEF. Chiar daca, prin semnatura directorului general Ciprian Badea, i se recunoaste lui Viorel Chirila calitatea de "luptator in rezistenta anticomunista", nu i se accepta actiunea, conform unui Decret-lege din 1958 (!), prin care se stabilea ca avea dreptul la judecata, timp de 3 ani... si apoi, numai pentru "1 an si 8 luni de zile, cat a fost arestat, suma de 75.000 de euro acordata de catre instanta de fond apare ca nejustificata". Nota (Ne)stimati tovarasi ministeriabili, cum v-ati permis sa cuantificati zilele si noptile petrecute in puscariile comuniste, precum si anii de surghiun de dupa eliberare? A venit aceasta Lege nr. 221/2009, care incearca sa faca dreptate celor ce au avut de patimit, in vremea comunismului. Acceptati adevarul si adevarul va va elibera! Renuntarea la cetatenie "La eliberarea pasa�poartelor, scrie intr-un memoriu Viorel Chirila, in mod ilegal mi s-a luat cetatenia romana! Desi cu 2 copii minori (in varsta de doi si respectiv 3 ani), cetatenia ne-a fost luata la toti (si sotiei), chiar daca doar subsemnatul a avut probleme cu regimul comunist. Am fost obligati la o plata de 2000 lei de persoana, pentru renuntarea fortata la cetatenia romana". Aceasta masura discriminatorie venea in urma impunerii platii de 200.000 lei imputata sotiei, pentru studiile facute in tara, neachitarea sumei insemnand... inchisoarea! A fost nevoie ca parintii ei sa garanteze cu casa in care locuiau si cu alte bunuri, permitandu-le sa plece.

Valentin HOSSU- LONGIN - hossu@ziua.ro