O femeie, sa-i spunem Doamna T., iubeste un barbat, sa-i spunem Domnul G. Dar nu oricum, ci asa, "din si cu toata fiinta ei". Si acest domn G. se apuca de facut oaresce reconstructie in viata lui importanta. Divorteaza (cica din cauza ei, dar nu si pentru ea, veti vedea), isi schimba masina (in legatura directa cu niste ifose), garderoba (cu mari nadejdi puse in materiale fine si croieli perfecte), isi renoveaza si remobileaza casa, isi ia o carte groasa (ai o carte, ai o parte, nu?), un cal (hobby de nobil) si un valet (ce puii lui?). Si are, pana mai ieri, incredere, masurata, ce credeati? (pentru ca doar in baie nu a montat televizor), in gusturile rafinate ale Doamnei T. Careia i-a cerut sfatul in toate, de la haine, la culoarea draperiilor sau a furnirului si pana la forma chilotilor ori modelul pantofilor. De ce pana mai ieri? Pentru ca atunci a avut domnul G. brusc o revelatie: Doamna T. nu mai era la inaltimea noilor sale standarde si chiar se rusina cu ea in lume, asa, ponosit imbracata cum ajunsese. Dupa ce, vreo cativa ani, "buni, da' rai", a tot incercat s-o scurteze ca sa incapa in tiparul gandirii lui, iar ea s-a tot cocosat absurd, sa corespunda. Draga Doamna T., tocmai ai aflat ca lumea e impartita in firesti si crispati, care nu-si permit sa fie, ci doar sa para. Si a caror gandire, neeliberata de prejudecati, nu poate naste decat o libertate de expresie monstruoasa. Ai incredere in titlu si amuza-te la gandul ca daca ai fi fost Circe, n-ar mai fi trebuit sa-l transformi tu in ramator. Cu tuxedo si papion. Un gand bun si pe curand.

Mihaela CArlan - mihaela.carlan@ziua.ro