Nu rautatea mea innascuta, nu impatimirea mea politica dobandita, ci ratiuni obiective au convins aceasta impasibila institutie a economiilor libere, de noua luni incoace, ca Guvernul Boc, in ambele sale variante, a atins culmi de incompetenta greu de imaginat chiar si pe
malurile Dambovitei, asa ca, acum, bursa jubileaza la unison cu noi.
In sine, caderea Guvernului Boc 2 face parte dintr-o pedagogie politica la care mai degraba subscriu, si care dovedeste ca, dincolo de orice manevre, machiaverlacuri si uneltiri, atunci cand un guvern si-o ia prea de tot in cap, o pateste. O lectie similara a fost, in esenta ei, si suspendarea presedintelui Basescu, chiar daca, din punct de vedere tactic, ea i-a slujit mai mult decat sa-l domoleasca. Ambele situatii au fost unicate in viata noastra politica, si asta spune ceva despre calitatea lamentabila a politicilor si politicienilor PDL, in frunte cu Marele lor Carmaci.
Am citit, intr-adevar, chiar si in presa ultimelor zile (dovada a fortei de supravietuire a cliseelor jurnalistice, care continua sa pluteasca senin chiar si atunci cand situatia care le-a provocat s-a scufundat de mult), ce mare sahist ar fi dl Basescu. Chiar daca, in opinia mea, valoarea intelectual-cognitiva a sahului e adesea mult prea liric apreciata, nu e mai putin adevarat ca sahul e un joc strategic. Or, Marele Maestru al tuturor combinatiilor Traian Basescu ramane, ca si Ostap Bender al lui Ilf si Petrov, doar un tactician. Ca sa nu spun chiar ca e un barbugiu iute de mana - poate e prea brutal - voi spune ca Domnia Sa e cel mult un pocherist iscusit, mare amator de cacealmale, dintre care unele ii reusesc si altele nu. Guvernul Boc nu i-a reusit deloc: e cam greu sa pui laolalta racul si broasca cu foarte multe stiuci, piranhe si chiar cativa rechini si sa-i faci sa se multumeasca cu devorarea binelui public, fara sa ajunga sa se devoreze si intre ei. Asa ca, de la Boc 1 la Boc 2, degringolada s-a accelerat, cei 11 ministri si-au dublat incompetentele - una cu mandat, cealalta interimara - si frenezia de lacuste cu care pedelistii s-au napustit sa roada posturile de directori de gradinite si de brancardieri la Urgenta a dezgustat chiar si pe cei mai naivi dintre sustinatorii lor.
Nu stiu ce-i va aduce cea mai mare paguba dlui Basescu in alegerile care se apropie: faptul ca a fost infrant atat de spectaculos, sau faptul ca, incapabil sa digere aceasta infrangere, persevereaza in eroarea de a refuza o solutie strategica inteligenta si pacifica, cum este cea care a unit fortele opozitiei in jurul dlui Klaus Johannis. Tot ce a izbutit dl presedinte este sa blocheze situatia, ceea ce reprezinta o agravare nepermisa a crizei politice si o dovada ca dl Basescu, lipsit de solutii si coplesit de patimi politice, nu mai accepta inca un guvern care sa nu-l ajute sa fure nici macar voturi.
Poate ca, pentru a iesi din acest "catch 22", o solutie tactica - neprincipiala, dar eficace ca orice machia�velism bine temperat - ar fi ca dl Johannis sa solicite ca la Ministerul Turismului sa ramana in functie (ca tehnician, desigur) tot d-na ministru Udrea.