Ioan GROSAN, ioan.grosan@ziua.ro 

Cand vad la televizor multimile de drept-credinciosi inghesuindu-se, dupa o astep�tare de ore intregi sau chiar zile, sa atinga moastele sfintei sau sfantului Cutare ori calcandu-se in picioare, cum s-a intamplat alaltaieri la Cotroceni, ca sa patrunda in pronaosul si naosul unei noi biserici, am o senzatie amestecata, de induiosare si-n acelasi timp de jena. N-are cum sa nu ti se faca mila de acele batranele bolnave venite uneori de la sute de kilometri departare, cu speranta ca, printr-o minune, se vor vindeca ori va da norocul divin peste ele. Aici nu e vorba (doar) de superstitie: efectiv, aceste fiinte se agata de moastele respective ca de-o ultima sansa, fiindca ceea ce le-a oferit societatea "civila", laica (pensii, asistenta medicala s.a.m.d.) nu le-a folosit la nimic si numai Dumnezeu si sfintii Sai le poate salva. In acelasi timp, e jenant sa vezi cum, din ratiuni pur electorale, unii politiceni se amesteca si ei, plini de dignitate, in aceste multimi tanguitoare, de parca ar invoca si ei pronia cereasca. Poate ca unii o si invoca, pentru un nou mandat... Numai ca de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere; sau Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga-n traista; sau si mai bine in cazul lor, al politicenilor: fa-te frate cu dracu" pana treci puntea. P.S. - Aflu cu o uimire plina de frisoane ca unii internauti care-mi fac onoarea de a ma citi in ZIUA stiu pana si ce fel de slanina am in frigider, cum e ea invelita in foita de staniol (!!) etc. Ca s-o parafrazez pe Herta M�ller, fac si eu constatarea ca "Securitatea n-o muritu"/ Numa-un pic s-o hodinitu"...