Cum s-ar putea exprima mai lapidar dilema in care se afla festivalurile cine�ma�tografice menite sa promoveze filme de arta, care nu ajung sau razbat cu greu pe afisul salilor comerciale? Dupa cum s-a constatat, exista o fractura din ce in ce mai dureroasa intre cele doua categorii de produse: filme care urmaresc reusita de piata si cele care se proclama "de festival", fara sa mai aduca spectatori nici in festivaluri. La Namur, presedinte al juriului din 2009 este Alain Rocca, una si aceeasi persoana cu delegatul Premiilor Cesar de la Paris, pozitie privilegiata pentru un observator al feno�menului cinematografic international. El a tinut sa faca, de aici o declaratie care a provocat senzatie: incepand din 2010, faimoaselor trofee ale "Oscarului" francez li se va adauga si un Cesar pentru cele mai bune incasari, lucru care dovedeste ca membrii Academiei de Arta si Tehnica Cinematografica din Franta incep sa fie preocupati si de calitatea divertismentului nu numai de filmul cu ambitii estetice. Dintr-un motiv pe care noua delegata generala a Festivalului International al Francofoniei de la Namur l-a rezumat in cinci cuvinte: "Fara public, filmul nu exista!" Fireste ca idealul ar fi ca ambele premii sa coincida intr-unul si acelasi beneficiar si, in cazul de fata idealul nici nu e imposibil! Cei care au urmarit in ultimele saptamani excelenta retrospectiva a filmelor lui Chaplin si suita de documentare care le-au fost dedicate, in fiecare sambata, de catre canalul Romania-Cultural (din pacate cu un total dezinteres pentru media�tizarea acestei initiative) au constatat, o data mai mult, la ce culmi de calitate artistica si la ce zbucium al creatiai, a dus Chaplin divertismentul. Dar nu trebuie sa ne ducem chiar atat de departe in istoria cinematografiei, pentru a justifica asemenea exigente. Numeroase dintre filmele prezentate aici, in acest ploios inceput de octombrie, si-au dovedit forta de atractie asupra publicului cinefil. Printre ele am putea cita melodrama franceza a Miei Hansen Love, "Tatal copiiilor mei", o abor�dare strict economica a profesiei producatorului de filme; "Poli�teh�nica", un thriller canadian care-ti taie suflarea, despre un macel care a insan�gerat, in mod real, amfi�teatrele Que�becului; "Ultima�tum", filmul franco-israelian evocand in culorile umorului absurd isteria dezlantuita de primul razboi irakiano-ameri�can sau filmul romanului Corneliu Porumboiu, "Politist, adjectiv".

Corespondenta din Namur, de la Tudor Caranfil