Infrangerea umilitoare de sambata seara cu Serbia, care incheie "rotund" o campanie de calificare inceputa cu un 0-3, acasa, cu Litu�ania, nu este decat consecinta logica a starii generale a fotbalului nostru. O stare indusa si dominata de mafia, "cooperativa", in�cren�ga�turile indestructibile ale acestor capuse nesatule pe care le vedem toata ziua in emisiunile de sport si nu numai, incepand cu Mircea Sandu (caruia nu degeaba i se zice "Nasu"), continuand cu Mitica Dragomir ("Corle�one", nu?), clanul Becali, Borcea, Copos, Padu�reanu, Penescu, Mititelu, Iancu etc. etc., cu sleahta ar�bitrilor, a observatorilor federali si sfarsind "daca sirul asta are vreun capat" cu maharii mai mici din ligile inferioare. E un buboi imens pentru a carui spagere ar trebui un tun "Dicke Bertha" si nici atunci n-ai putea fi sigur ca l-ai distrus.
Un esec, chiar la acest scor, e un esec, nu un capat de tara. Mai grav e altceva: ca nu vine nimic din urma (vezi si scorul de 1-5 incasat de "tineret" in Letonia), nimic nu se-arata la orizont. Si cum s-ar arata cand imensa majoritate a centrelor de copii si juniori au fost distruse, cand fondurile pentru cresterea de noi generatii au fost inghitite de chiolhanurile de la Casa Fotbalului si cand cluburile, recte bosii lor, baga banii nu la juniori, ci-n gipanele si iahturile personale? Daca ar mai func�tiona legea aia de pe vremea lui Ceausescu, cu controlul averilor (legea 18, daca-mi aduc bine aminte) mai mult de jumatate, cu indulgenta fie spus, din cei care invart azi afaceri prin fotbal ar poposi la Jilava.
De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Cu o asemenea "baza" de performanta, nu Razvan Lucescu, dar nici Mourinho n-ar putea face mai mult.