Intr-o statie de taxiuri, o maicuta si o puicuta au facut in acelasi timp cu mana singurei masini libere care venea spre ele. Mireasa lui Hristos avea papornite, mireasa tuturor avea libidoul deschis exprimat. Soferul a ales puicuta. Desi, macar dupa ordinea in care stateau cele doua femei, daca nu din respect, normal ar fi fost sa opreasca in dreptul maicutei. Dar puicuta avea un simulacru de fusta si un altul de bluza si din cel mai intins organ al omului, pielea, dansa expunea generos mai bine de trei sferturi, pe cand maicuta, dupa cum stiti, lasa la vedere doar fata si mainile. Puicuta s-a urcat fara vreo jena si a plecat spre intalnirea cu vreun "domn", maicuta, am aflat apoi, a pierdut trenul spre casa Domnului. Am intrat in vorba. Maica Aspazia, fosta Lucia, era o femeie straniu de frumoasa in straiele monahale, avea 39 de ani si doua facultati, o poveste induiosatoare si o resemnare aidoma. Luptele interioare se sfarsisera odata cu hotararea de a intra la manastire in urma cu 10 ani. Unde se roaga zilnic pentru indreptarea acestei lumi strambate de mirenii care au uitat bunul simt si credinta calauzitoare. E linistitor sa stii ca femei ca ea se roaga pentru noi toti. Fiindca intre femeia demon, nu neaparat puicuta, si femeia ange, nu neaparat maicuta, suntem o multime de femei demonange. Am ajutat-o sa ia un taxi. Din cel in care m-am urcat si eu mai apoi au coborat doua "parasute", vorba soferului. Care, oftand, si-a cerut scuze si a adaugat: "Bucurestiul e, tot, o Cruce de piatra. "Incotro?" a fost intrebarea rostita fara patetism de Aspazia. Un bun prilej de meditatie. Un gand bun si pe curand.

Mihaela CARLAN, mihaela.carlan@ziua.ro