Ioan GROSAN, ioan.grosan@ziua.ro 

Acum exact un an, la un pahar de vorba pe o te�rasa din G�teborg, am intre�bat-o pe Herta M�ller daca si astazi curata cartofii cu aceeasi infinita grija de a nu risipi nici un gram din pre�tiosul aliment, asa cum o in�va�tase in copilarie mama ei, intoarsa din deportarea dintr-un lagar sovietic. A inceput sa rada, absolut fermecator - mai intai cu su�per�bii ei ochi albastri, apoi cu intreg chipul - si mi-a raspuns ca da, si azi face la fel. Episodul curatatului, cu coaja pe care trebuie sa o arunci cat mai subtire, la "micron" daca se poate, imi ramasese in minte dupa lectura cartii ei, "Regele se-ncli�na si ucide", marturie cutre�muratoare - ca de altfel aproa�pe intreaga ei ope�ra, al carei filon esential este propria-i biografie - despre o copilarie, o adolescenta si-o tinerete traumatizate de socia�lismul nostru "original". Forta epica a acestor amintiri a fost imediat re�mar�cata de critica germana, chiar ina�inte de plecarea, silita, a prozatoarei din tara, in 1987, iar dupa stabilirea in Ger�mania, cariera Hertei a mers mereu ascendent, dovada fiind nume�roasele premii de mare prestigiu care i-au insotit, constant, traiectoria. De fapt, in cercurile lite�rare de-aici si-n cele germane se stia - se susotea! - ca scriitoarea a fost propusa pentru Nobel si ca nu e decat o chestiune de timp pana-l va lua. Ea suradea sceptica, ca si cum ar fi vrut sa spuna: "Ei, cati n-au mai fost pro�pusi!... Si?" Intr-un anumit fel, acest premiu este si o re�van�sa victorioasa pentru o in�treaga generatie exceptio�nala valoric de scriitori de limba germana nascuti in Romania, grupati in jurul revistei "Echinox" de la Cluj sau in "Actionsgruppe" din Banat si obligati toti sa paraseasca Romania: regretatul Rolf Bossert, Franz Hodjak, Werner S�llner, Ri�chard Wagner, Johan Lip�pet, Ernest Wichner, Wil�liam Totok, Gerhardt Csejka si altii. Pana la urma - ca sa glumesc putin, cu tristete - a fost buna si dictatura cea�usista la ceva...