Popularitatea tratamentelor de curatire intestinala care dateaza din secolul XV i.H. a crescut de-a lungul secolelor, acestea fiind recomandate pentru ameliorarea tot mai multor afectiuni. Angelo Catho, un medic francez, s-a folosit de curatirea colonului pentru a salva viata regelui Ludovic al XI-lea, in 1480. In secolul al XVI-lea, Ambroise Par� a descris pentru prima oara irigarea colonului si a facut o distinctie clara intre aceasta si clisma simpla. In secolul al XVII-lea, clismele erau foarte populare in Europa, in special in randul elitelor. Era la moda sa se faca trei-patru clisme pe zi. Regele Ludovic al XII-lea era un mare fan al acestui tratament. Iar Ludovic al XIV-lea se pare ca a facut aproximativ 2.000 de clisme in timpul vietii sale, de obicei inainte de a lua decizii importante. In secolul al XIX-lea - inceputul secolului al XX-lea, acest tratament era folosit la scara larga si in America. In 1906, Dictionarul de Medicina Larousse a inclus nume�roase informatii in legatura cu clisma si hidrocolonoterapia. Potrivit dictio�narului, clisma (enema, clisteria) era folosita pentru tratarea afecti�unilor intestinale si consta in injectarea unei cantitati variabile de lichid in anus, cu ajutorul unei se�ringi sau a unui irigator.