Konstanty Gebert, www.project-syndicate.org 

In loc sa auzim despre actiu�nile represive de la Urumqi, capitala Xinjiang-ului, am fi putut sa aflam despre ucide�rea a sute de oameni pe strazile din Almaty, iar edito�rialistii ar fi facut comparatia cu inabusirea sangeroasa a demonstratiilor pentru inde�pendenta desfasurate cu un an in urma la Lvov, in Ucraina. Ca si in cazul Chinei, de acum, ar fi existat unele condamnari, putin convin�gatoare, ale Occidentului, si unele specu�latii despre posibilele legaturi dintre militantii cazaci si gruparile din exil sau fundamentalistii islamici. Expertii ne-ar fi reamintit ca niciodata Kazakhstanul nu a fost o tara si ca pretentiile ucrainene de independenta sunt dubioase din punct de vedere istoric. Inlocuiti Xinjiangul cu Kazakhstanul si Tibetul cu Ucraina si veti avea un tablou complet. (...) Desi Rusia de astazi este guvernata intr-o maniera dictatoriala, introducerea unei dictaturi in stil chinez pare destul de putin plauzibila, in vreme ce PIB-ul pe cap de locuitor a fost anul trecut de 15.800 de dolari, adica de trei ori cat cel al Chinei. Cu toate astea, majoritatea populatiei chineze pare ca sprijina politicile guverna�mentale, inclusiv suprimarea brutala a minoritatilor si nega�rea libertatilor democratice. In 1863, ganditorul rus Ale�xander Herzen, comen�tand suprimarea revoltelor polonezilor de catre armata tarista, scria in publicatia sa ca acceptarea violentelor pe strazile din Varsovia inseamna acceptarea violentelor pe strazile din St. Petersburg, iar oprimarea este un acord global. (...) Cand Herzen scria asta, Moscova nu era preocu�pata doar sa ii zdrobeasca pe polonezi, reinstituindu-si acolo regulile pentru o alta jumatate de secol, ci si sa rupa, alaturi de China, Asia Centrala, cunoscuta atunci ca Turkestan. Iar partea estica a ajuns sub dominatia chineza, fiind redenumita Xinjiang, sau Noua Frontiera.(...) De atunci, Turkestanul de Est a existat numai pe hartie. In Xinjiang, agitatia din ultimele zile a avut un caracter mai mult social decat nationalist si a fost indreptata impotriva oprimarii culturale (chinezii Han sunt jumatate din populatia regiunii), mai degraba decat o manifestare a aspiratiilor de indepen�denta. Si totusi, e aproape sigur ca baia de sange de aici va schimba acest lucru, avand in vedere ca violentele tind, in mod inevitabil, sa se radicalizeze.(...) Pe termen mediu si scurt, guvernarea Chinei in Xinjiang si Tibet pare sigura: comuni�tatea internationala nu va face probleme unui stat care este membru al Consiliului de Securitate. Numai cetatenii sai ar putea face asta, dar acordul global de care vorbea Herzen va preveni astfel de actiuni. (...) Pe termen lung insa, autoritatile chineze au toate motivele sa fie ingrijo�rate: Xinjiang va ajunge sa fie o problema la fel de mare ca si Tibetul. De aceea este prudent sa presupunem ca nu doar unii academicieni obscuri si corespondenti de presa sunt preocupati sa studieze istoria revoltei din orasul Ghulja si a gherilei conduse de Osman Batur, ci si oficialii de la Beijing. Si haideti sa ne gandim: ce s-a intamplat cu polonezii pe care Rusia i-a reprimat cu succes in 1863? Konstanty Gebert este eseist si autor al mai multor carti despre istoria poloneza si europeana. Copyright: Project Syndicate, 2009.