"Cum omul s-a schimbat prea putin in cei 2500 de ani pe care ii parcurge, nefiind in lume niciodata o perioada linistita, inteleg tot mai mult rolul meu de veriga in lungul lant: un rol neinsemnat, desigur, dar, daca aceasta za n-ar exista ori daca ar ceda, tot sirul s-ar desira. Or, in cei 2500 de ani, cu toate provocarile cumplite lansate de natura si de om, nici o veriga n-a intrerupt lantul" (Ghe. S). ll Gheorghe Schwartz, ce are literatura atat de fascinant? Eu nu pot raspunde (nici la aceasta intrebare) decat in nume propriu: nu stiu cum se prezinta literatura altora, (cred ca) stiu doar cum arata acest univers paralel in care ma invart eu: asemenea unui acvariu. Eu am acasa pesti si unul dintre momentele cele mai importante ale zilelor mele este atunci cand imi beau cafeaua de dimineata (cu opt biscuiti), iar pestii isi primesc si ei hrana lor. Oricat am fi de grabiti (si pestii, si eu), nu putem sa nu ne uitam si unii la altii. Dupa sticla se gaseste o lume suficienta siesi, cu bucuriile ei - care, de afara, ni se par strict fiziologice si caraghios de marunte -, cu tra�darile si cu crimele ei - care, de afara, tot doar fiziolo�gice ni se par. Ma uit, de decenii, in fiecare dimineata, la acest spectacol, iar, cand scriu, incerc sa ma situez si in afara acvariului in care stau si privesc, in fiecare dimineata. S-a gandit vreodata vreo instanta sa-l condamne pe numitul Shakespeare William pentru ca si-a ucis cu atata cruzime personajele? Nici nu-l putea acuza de ceva pe drama�turg fiindca, de fapt, personajele s-au omorat singure, acolo, in spatele sticlei acvariului, unde scriitorul nu are acces decat cu privirea si cu imaginatia. ll Cum era in Lugojul copilariei? Mai toti lugojenii suntem mari patrioti locali. Dar oamenii se mai impart si dupa atasa�mentul lor fata de tot. (Testul este acesta: poti sau nu poti sa te desparti de o haina veche, de o carte pe care ai citit-o etc.? Eu nu ma pot desparti.) Acvariul copilariei mele, presarat cu spaimele pe care le traiam cu naturalete, mi-l amintesc asemenea pestelui mutat dintr-un areal in altul. Pe cand atunci, miscarile mele, parca inutile intr-un spatiu atat de limitat, trebuiau sa respecte ceea ce ii impuneau legile de acolo, acum totul a devenit posibil in acele amintiri. In fond, "Lugojul copilariei" mele a devenit tot literatura. ll Cand au inceput "predispozitiile" literare? Am in sange foarte multe spaime acumulate de la cel putin Cei O Suta stramosi ai caror rezultanta sunt, spaime pe care am invatat cat de cat sa le stapanesc... Pot sa ma uit in alta parte si sa-mi imaginez ca lucrurile s-au desfasurat dupa logica mea. Prima mea "opera literara", o piesa de teatru despre pionieri, s-a jucat, pe cand eram in clasa a V-a la studioul de radio local. Apoi am mai scris teatru, dar infiorator de prost. Asa ca m-am lasat pagubas pana prin anul III de facultate. Fiindca aceasta, facultatea, m-a dezamagit total, am inceput sa fac altceva: singurul lucru care mi-a stat la dispozitie a fost pixul. Atunci am inceput sa lucrez la Psihologia transver�sala, care avea sa apara 40 de ani mai tarziu. Intre timp, am scris si proza, asa zisa proza absurda. Precum si teatru absurd. ll Intre imaginar si real, exista in ce va priveste, multe tunele subterane? Pai, tocmai acele tunele subterane reprezinta literatura. Cand scriu la "Cei O Suta", realul si imaginarul se suprapun atat de mult, incat nici eu nu le mai pot desparti. In "Cei O Suta" viermuiesc multe perso�naje extrase din surse rare. Cat am mai folosit masina de scris, imi faceam cu creionul pe manuscris semne doar de mine stiute ca sa mai recunosc macar care erou s-a trezit dintr-o fisa de biblioteca si care a sarit din mintea mea. Acum, cand tastez calculatorul, aceste semne au disparut, iar tunelele subterane ma duc dintr-o parte in alta, dupa o ratiune doar de ele stiuta. De multe ori nu mai am habar cine a fost aievea si cine nu, dar ma amagesc spunandu-mi ca in mod sigur multe personaje le-au sarit si scribilor mai vechi din propria lor minte in calimara si apoi, pe nesimtite, pe hartie. Realitatea, "istoria" cum mai este ea numita, este varianta pe care ne-au lasat scribii, varianta pe care cenzura (din interiorul lor sau din afara lor) le-a permis s-o reproduca. ll Sunteti un caz singular in proza romaneasca: de cativa ani buni, v-ati angajat la scrierea epopeei "Cei O Suta" care va cuprinde toate perioadele din istoria omenirii. Am inceput sa scriu "Cei O Suta" dupa ce am publicat deja noua carti si cand am simtit ca acelea nu m-au izbavit, desi, desigur, nu le reneg, la fel cum niciun parinte normal nu-si poate renega odraslele, pentru ca ele s-au nascut datorita sperantei parintelui in dainuire. "Cei O Suta" s-au ivit dintr-o criza existentiala, dar si pentru ca eram deja pregatit sa ma inham la o asemenea munca. Il invidiam pe Doctorul Faust - cel care, pana la urma, n-a procedat chiar onest cu diavolul - fiindca i s-a ivit Mephisto sa-i ofere pactul celor douazeci de ani. Noi, ceilalti muritori, nu avem nicio certitudine pentru viitorul nostru care. "Cei O Suta" constituie si o consolare: daca eu reprezint a o suta parte (un procent) din istoria atestata a omenirii, inseamna ca nici nu sunt atat de trecator, "haul istoriei" nu este chiar atat de adanc, iar speranta mea palpaie totusi mai luminoasa. Cum omul s-a schimbat prea putin in cei 2500 de ani pe care ii parcurge, nefiind in lume niciodata o perioada linistita, inteleg tot mai mult rolul meu de veriga in lungul lant: un rol neinsemnat, desigur, dar, daca aceasta za n-ar exista ori daca ar ceda, tot sirul s-ar desira. Or, in cei 2.500 de ani, cu toate provocarile cumplite lansate de natura si de om, nicio veriga n-a intrerupt lantul. Constiinta aceasta cuprinde, intr-adevar, izbavire. Plus ca, de multe ori, ne regasim in ceea ce a fost. Ceea ce ne permite ca speram si ca ceea ce este va mai fi. N-au spus inteleptii "ceea ce este jos este si sus"? ll Gheorghe Schwartz, cu ce putem asemui aceasta munca incredibila la care v-ati "inhamat"? Munca aceasta a ajuns sa fie adevarata mea viata, adica am plonjat de - iata! - peste 23 de ani - in acvariu. Astazi nu mai spun ca, de pilda, in 1996 a avut loc un anumit eveniment din viata mea, ci ca pe vremea (cand il finisam pe) "Al Patruzeci si saptelea" s-a intamplat acel lucru. Aventura este teribila pentru ca ma duce in diferitele momente ale dezvoltarii mate�riale si tehnice, prin decoruri despre care pana atunci doar am citit, dar nu le-am parcurs, prin grozavii greu imaginabile. Am ajuns, astfel, sa fiu constient ca sunt cel mai norocos dintre "Cei O Suta", fiindca nu cunosc o alta perioada lunga de peste 63 de ani in care cineva sa fi trait fara ca razboiul sa-i bata zi si noapte la geam. ll Ce precumpaneste in mentalitatea scriitorului roman? Dar in cea a criticului? Este intrebarea de care mi-a fost frica. Ea ma intoarce intr-o realitate iluzorie din care fac tot mai multe eforturi spre a ma salva. Sunt si eu scriitor, poate mai orgolios decat ceilalti - am si o carte care se numeste "Paranoia Schwartz" -, altfel nu as fi avut nebunia de a ma aventura in proiectul "Celor O Suta" (proiect care, odata ce am ajuns la "Al Optzecilea", nu mai poate fi numit proiect ci certitudine). Ca sa nu intru iar in vesnicele mele polemici, prefer sa renunt, macar de data asta, la raspuns. ll Dupa douaspre�zece romane si multe nuvele si povestiri, ce puteti spune privind in urma? Am predat volumul VIII din "Cei O Suta - Secretul Florenta" - si aceasta va fi cea de a treizecea mea carte tiparita. Ce sa fac? Sunt un grafoman. Nu suport petrecerile, nuntile, botezurile, inmorman�tarile, restaurantul ma plictiseste ingrozitor. Si, atunci, ce ramane? Ce sa fac? Scriu... Privind in urma, cred ca vad ca s-a intam�plat ceea ce trebuia sa se intample: pana la varsta de 40 de ani m-am pregatit (fara s-o stiu, desigur) pentru "Cei O Suta". Si Psihologia trans�versala asta a fost. Nu stiu daca Dumnezeu imi va mai darui timpul si puterile necesare sa ajung la "Al O Sutalea". El stie mai bine. Spun asta pentru ca si pana acum a randuit lucru�rile in modul cel mai judicios. ll Ati consemnat aceasta impresionanta intreprindere literara intr-un jurnal? N-am tinut un jurnal propriu-zis pentru "Cei O Suta", dar am umplut cateva caiete de lucru, unde am notat fapte si idei. Caietele acestea sunt tot mai subtiri, pe masura ce am devenit supusul smerit al calculatorului. Calculatorul ucide, cred, acele urme - adju�vante, asa cum ucide si genul epistolar. Posta electronica este efemera. Viata se justifica daca este o permanenta lupta cu timpul. "Jurnalul punctual al Celor O Suta" este format din cele opt volume terminate, din al noualea (Diavolul argintiu) la care lucrez si din celelalte care nadajduiesc sa mai vina. Daca nu, inseamna ca acolo se va intrerupe si jurnalul meu punctual. ll Gheorghe Schwartz, in araba numai pentru camila exista mai multe sute de cuvinte... V-ar fi placut sa... locuiti intr-o astfel de limba? Nu mi-ar placea sa traiesc intr-o astfel de limba. In roma�neste pentru "paine" - in afara de regionalisme - se spune doar "paine". Asta imi permite sa ma gandesc, in functie de trairi, cutume si dispozitie, la painea de la tara facuta in cuptorul casei, la bagheta pe care am mancat-o la Paris sau la franzela pe care o hapai fara sa ma mai gandesc la ea. Cate sugestii pot sa ofer, eu, ca scriitor, folosind adecvat doar aceasta singura sintagma pentru obiectul "paine"!

Iolanda MALAMEN, iolanda.malamen@ziua.ro