Am avut ocazia in vremea din urma sa vad mai multe scoli din provincie si sa asist la cateva ore, nu numai de literatura. Cine crede sau zice ca nu se face carte in Romania, chiar in conditiile actuale, fie se inseala, fie e de rea-credin�ta. Ba chiar ideea pe care a sugerat-o nu demult prese�dintele Traian Basescu, cum ca s-ar face prea multa carte in detrimentul unor stricte specializari (ospatari, tini�chi�gii) vine dintr-o gresita intelegere a actului de inva�tamant. Asta fiindca un nivel mediu de cultura generala, nivelul asigurat in prezent de scoala noastra, nu inseamna neaparat ca trebuie sa stii unde se afla Burkina-Fasso sau in ce an a avut loc batalia de la Waterloo, ci acest nivel contribuie in mod esential la formarea unei personalitati multiple, armonioase, si nu a uneia inguste, cu ochelari de cal, "specializate" in tinichigerie, manichiura sau - mai stiu eu? - epilat.
Iar rolul fundamental in formarea acestei personalitati il au dascalii. Sigur, nu exista padure fara uscaturi. Insa imensa majoritate a ceea ce numim corp didactic are vocatia educatiei si a pedago�giei in sange, ca un fel de ADN. Si tocmai ei, invatatorii si profesorii nostri sunt acum bataia de joc a guvernantilor. Inainte vreme, la inceputurile Roma�niei moderne, dascalii erau numiti "luminatorii tarii". Daca bataia de joc la adresa lor va continua, in doi-trei ani Romania ar putea intra in bezna.