Cristian UNTEANU - bs801401@skynet.be 

Nimeni nu stie la Bruxelles cum sa explice faptul ca, fiind confruntati cu o foarte grava criza economica si sociala, statul supravietuind prin imprumuturi externe care vor ajunge taman pana la alegerile prezidentiale, politicienii romani au lasat totul de-o parte si se concentreaza exclusiv asupra bataliei pentru putere. Putere pentru a face ce anume? Intrebare legitima din moment ce banii proveniti din imprumuturile externe salveaza, si doar pentru foarte putin timp, sistemul de pensii si salarii. Nici pana acum, cand sa zicem ca functiona coalitia, programele anticriza nu s-au materializat, dar, de acum inainte, cui oare o sa-i mai pese de toate astea? Riscam ca de pe urma acestei crize, ultima dintr-o suita de dinamitari succesive a functionarii normale a statului si guvernului in ultimii ani, sa ajungem sa confirmam pe deplin imaginea de dezastru pe care o transmite Romania ca stare de fapt si definitie nationala. Reactiile externe nu vor intarzia sa se faca simtite, mai ales ca blocajul de la Bucuresti ridica probleme severe in ce priveste capacitatea Romaniei de a-si indeplini promisiunile. Spre exemplu, in domeniul aderarii la Spatiul Schengen. Este absolut evident ca data-tinta 2011 este acum o himera, asta in primul rand datorita tergiversarii infinite a faimosului contract cu firma EADS, resapat de fiecare echipa aflata la guvernare. In justitie, unde conflictul grav si fara precedent intre tagma magistratilor si restul societatii a dat apa la moara tuturor celor care, la Bruxelles si in unele capitale ale statelor membre, au criticat Comisia Europeana pentru lipsa de vointa politica in aplicarea unor sanctiuni severe, inclusiv evocarea clauzei de salvgardare. La nivel economic si social, caci cu teama este privita incapacitatea Romaniei de a gasi o solutie realista pentru obtinerea de resurse proprii pentru ceea ce va fi unul dintre cele mai mari deficite bugetare din UE, pentru scaderea ratei somajului si stoparea migratiei fortei de munca super-calificate. La nivelul securitatii nationale, caci faimoasa scrisoare a generalului Olaru este un reflex foarte corect al discutiilor care au loc de ani de zile la NATO si al avertismentelor repetate asupra nerespectarii angajamentelor luate in momentul aderarii privind bugetul acordat domeniului apararii. Seful statului este acum la al nu stiu catelea esec succesiv de mediere, fie ca este vorba de clasa politica, fie de justitie, fie de relatia cu sindicatele... Deja la Bruxelles au aparut discutii privind interpretarea care trebuie data acuzatiilor de pregatire a unei fraude electorale, mesajul venind de la nimeni altcineva decat, pana in momentul in care scriu aceste randuri, viceprim-ministrul roman, revocat din functie, dar care gereaza inca activitatea Ministerului de Interne. Se repune, intr-un mod neasteptat, problema candidaturii romanesti la postul de comisar european, caci din aparentul acord de pana acum este evident ca s-a ales praful si pulberea. S-au adunat mult prea multe. Costul exploziei va fi enorm si va afecta sever Romania la capitolul fundamental al credibilitatii ca actor european si pe scena internationala. Romania dovedeste ca, din nefericire pentru noi toti, nu este o tara predictibila. Departe de idealul unui model structurat pe ani de zile, ai nostri nu stiu si nu pot sa-si onoreze angajamentele. Nici unul dintre ele. Pentru ca nu fac altceva decat sa supravietuiasca in gherila noastra urbana a politicii neo-fanariote. Inving, supravietuiesc. Printr-o victorie asupra intregului popor, cum au mai fost si vor mai fi in malul de pe Dambovita. Atat si nimic mai mult.