Cristian UNTEANU - bs801401@skynet.be 

Macar acum, definitiv, ne-am lamurit cat de mult adevar era in pelerinajele la toate praz�nicele, moastele, sfintirile, pa�rastasele unde pupatul de icoa�ne si facutul de cruci, cat de multe se poate, constituia regu�la absoluta. In prezenta echi�pe�lor de televiziune. Macar acum stim cum sta treaba. Tot e bine. Asta daca, in afara unui destul de nevinovat comunicat de presa, mai-marii Bisericii Orto�doxe Romane, una dintre insti�tutiile de refugiu care se afla constant pe primele locuri in topul sondajelor privind senti�mentele populatiei, vor dori sa faca si altceva. Daca nu, asa cum este previzibil ca se va intampla, Biserica risca sa alu�nece pe panta rapid descen�denta a armatei domnului Stanisoara. De ce e previzibila lipsa de reactie? Pur si simplu pentru ca, in previziunea situatiei actuale, au iesit pe piata cateva dintre dosarele de colaborare cu Securitatea ale unora dintre prelatii cu functii destul de importante in Sinod. Nu au fost scoase toate dosarele, s-a aratat doar varful cozii pisicii, dar pare sa fi fost absolut indestul pentru a bloca orice veleitati de revolta prezente si viitoare. Asa ca, mai mult retoric, alta solutie nu mai au decat de a-si exprima speranta ca politicienii buni crestini nu vor vota in favoarea celor doua idei transformate in initiative legislative. Problema insa nici macar nu este asta. Teribil mi se pare ca, brutal, se desira totodata si batista pusa pana acum pe tambal: biserica a fost cultivata pur retoric si la nivelul simbo�listicii, proprie civilizatiei media, tratata pragmatic de politicienii din toate partidele drept un factor tocmai bun de implicat pentru influentat voturile. Ata�ta tot si nimic mai mult. Restul e o apa de ploaie murdarita si aia dupa ce a trecut prin cana�lele imputite ale culturii con�tem�porane a clasei noastre politice neo-fanariote. Macar, daca asa stau lucrurile, daca ar mai exista o minima decenta, Biserica ar trebui lasa�ta in pace sa faca ce poate, cat poate si cat stie, fara a mai fi implicata in circul politic. Dar nu va fi asa pentru ca fiecare dintre candidatii la fotoliul pre�zidential isi va scoate la bataie, foarte curand, propriile echipe de "calugari Vasile". Nu-si pot permite sa piarda vocea inca influenta a Bisericii in general, dar in special a prelatilor la nivel judetean si local, acolo unde politizarea este in floare si de unde se asteapta "mesa�jele tovarasesti de sustinere". Sper ca nu va faceti iluzii ca ele nu vor veni. Trebuie sa vina, sunt deja comandate si gata de difuzat. Nimanui, nici macar cre�dinciosilor practicanti, nu le mai este lasata macar posibili�tatea dulcei ignorante pe care o afisau in speranta ca, dincolo de realitatea eternei si fasci�nantei Romanii, ar mai putea exista cateva valori in fata ca�reia bizonul politic sa-si moaie genunchii. Nu, nu exista. Dim�potriva, Biserica este pusa acum cu spatele la zid si, odata cu ea, cei pentru care ea reprezinta o componenta esentiala a spiritualitatii romanesti. Evident, traim intr-un stat in care, iata dovada, functioneaza perfect separarea spatiului religios de cel laic. Intrebarea nu este asta, ci care sunt costurile pe termen lung ale decredibilizarii Bisericii si mesajului sau. Se mai adauga o linie in plus la indicatorul de haos, iar cetatenii Romaniei, oricum votanti pierzatori ai jocurilor de ieri si de maine, sunt pusi in fata unei noi dile�me: pe cine sa mai creada? Macar sa fie chemati la vot inaintea primei predici pasto�rale in care se vor regasi argu�mente in favoarea sustinerii celor doua proiecte. Caci, nu-i asa, drumul spre iad este pavat cu cele mai bune intentii.