Cum nu cred ca planuieste vreun miting in care sa discute simultan nici macar cu cei 111 initiatori, si cu atat mai putin cu sutele de aderenti care li se adauga zilnic (pe adresa www.sprijinpentrucrin.ro, unde poate semna si dl. Cristian Preda daca doreste), ma ofer eu sa deschid dialogul pe care d-sa pare sa-l propuna.
Zic "pare" fiindca tonul general al acestei simpatice provocari este unul destul de blazat, denumind in deradere "condica de semnaturi" actiunea initiata de noi si chemandu-ne la dezbatere fara nadejdea ca se va incumeta cineva de fapt sa ridice manusa aruncata de autorul a "zeci de carti" despre liberalism. Regret ca dl Preda nu a numarat si brosurile al caror autor este, iesea mai bine la socoteala, dar incep eu discutia prin a-i spune ca nu puritatea doctrinara a candidatului sau profunzimea lecturilor sustinatorilor lui din opera lui Hayek este acum in discutie. Crin Antonescu este un intelectual cultivat si de o inteligenta unanim recunoscuta - cu exceptia, e drept, a dlui Preda insusi, care se autodescalifica acum catava vreme pe blogul propriu pretinzand ca dl Antonescu ar fi "precar intelectual", o cale de atac plina de veninul invidiei si autoamagirii. Reiau: Crin Antonescu este un intelectual in sensul deplin al cuvantului, asa ca, daca e vorba "in concepte sa ne masuram", imi permit sa-l prefer oricaruia dintre ceilalti candidati, de la marinari la chirurgi si indarat.
Sincer vorbind, cand e vorba de doctrina, nu vad nicio diferenta intre domnii Basescu si Becali, chiar daca unul a urmat cursul scurt (foarte, foarte scurt) de crestin-democratie cu colegul Dan Pavel si celalalt cu colegul Cristian Preda. Dar, cum spuneam, nu e cazul sa confundam alegerile prezidentiale cu un examen pedant de teorie politica: daca ar fi fost asa, din 1990 incoace, ar fi candidat doar Dan Martian, Ovidiu Trasnea, N.S. Dumitru - si, de ce nu, dl Preda insusi.
Presedintele Romaniei nu e presedinte ca sa-l traduca pe intelesul tuturor pe Pierre Manent cum ii traducea Stalin pe Marx si pe Lenin. In 1992, cand am decis sa ma alatur echipei lui Emil Constantinescu, unul dintre fiii mei m-a intrebat daca am incredere sa-i dau acestuia dreptul sa decida ca fratele lui sau el insusi sa plece la razboi. Acesta e rangul la care se judeca increderea intr-un sef de stat. Va rog sa va ganditi serios - chiar si
dl. Preda, desi nu e tata de baieti: ati vrea cu adevarat sa lasati o asemenea decizie pe mana unui presedinte care - acum, dupa cinci ani, o stim cu totii - este un ins imprevizibil, necugetat si conflictual, care provoaca pe oricine ii iese in cale, fara alta noima decat aceea de a arata tuturor ca el si numai el e cel mai tare din parcare? Orice ar crede unii si altii, optiunea pentru un presedinte nu e decisa nici de smecheria personajului, nici de autenticitatea mesajului lui populist, ci de intuitia majoritara, rareori absenta sau deficitara, cu privire la capacitatea viitorului presedinte de a ne reprezenta si de a raspunde indeobste de soarta acestei tari. Dl. Basescu si-a dovedit cu asupra de masura inadecvarea la toate aceste exigente.